RAFO Onești sau ILUZIA repornirii unei industrii de FIER VECHI

Rafinăria din Onești a fost cel mai modern combinat de prelucrare a petrolului din Sud Estul Europei

La începutul anului 2018, un sobor de șase preoți au oficiat o slujbă de pomenire la Rafo Onești, atât pentru cei  100 de salariați care mai lucrau în rafinărie, cât și pentru cei care și-au pierdut viața de-a lungul anilor în această întreprindere. Preoții și toți cei prezenți s-au rugat, însă, și pentru ca rafinăria să revină la un regim de funcționare normal. Toate instalațiile rafinăriei au fost stropite, la final, cu agheasmă și binecuvântate.

Rafinăria din Onești înființată în 1956 ca parte a Platformei Petrochimice Bozești, a fost la un moment dat cel mai modern combinat de prelucrare a petrolului din Sud Estul Europei, folosind multiple tehnologii occidentale ( în perioada de deschidere a regimului Ceaușescu). Dintre produsele obținute, cele mai exportate  – la un moment dat chiar pe piața canadiană și americană – au fost benzina, motorina, cocsul de petrol și în ultima perioadă bună, sulful petrolier.

Chiar dacă poate niciodată nu a lucrat la întreaga sa capacitate, fiind dependentă ca toate rafinăriile de evoluția prețului petrolului dar și de concurența cu alte rafinării-mamut din România, în principal Petrobrazi și Petromidia, rafinăria din Onești era un punct important pe harta economică a țării.

Făcea parte din Platforma Petrochimică Borzești, un complex industrial format din 5 combinate de dimensiuni mari: Combinatul de cauciuc sintetic, Rafinăria, Combinatul Chimic, la care se adăuga Întreprinderea Electrocentrale și Întreprinderea de Utilaj Chimic, fiind cea mai mare platforma industrial din județul Bacău și una dintre cele mai mari din România. Platforma a intrat și în literatură, acțiunea romanului ”Intrusul” de Marin Preda, desfășurându-se chiar în ambianța muncitorească din zonă.

Finalul unei rafinării

Rafinăria a intrat după Revoluție într-o telenovelă publică, cu amestecul unor personaje pestrițe și aventuriere din politică, mediul de afaceri, servicii etc. Rafo a fost înființată în 1991 ca societate comercială. Având în componentă două rafinării, din acea perioadă a funcționat doar prin Rafinăria 2, în urma restructurării fluxului de producție. Țițeiul a fost achiziționat în special din import, Rafo funcționând în special cu petrol iranian.

A fost privatizată în anul 2001 prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni (59,9%) de către consorțiul format din Imperial Oil (deținută de băcăuanul Corneliu Iacubov) și Canyon Servicos (Portugalia).

RAFO Onești a intrat în procedură de reorganizare judiciară în aprilie 2004, fiind cel mai mare datornic la buget. La acel moment, conform Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație celebrul Gabriel Bivolaru ar fi fost „stăpânul din umbră” al RAFO Onești.  La sfârșitul anului 2004, guvernul Năstase a aprobat ștergerea datoriilor, convertindu-le în acțiuni. Deși noile datorii se plăteau, de către acționari în 2007 către bugetul național, în valoare de 250 de milioane de euro, în 2008, a fost demarată procedura de modernizare estimată pe o durată de doi ani, rafinăria Rafo încetând procesul de producție până în prezent. Tot ce a urmat a fost un lung șir de vânzări succesive și judecări în instanță.

Sunt șanse ca să repornească Rafinăria?

În iulie 2020, rafinăria a fost preluată de compania Roserv Oil (parte a Grupului GRAMPET, deținut de omul de afaceri Gruia Stoica), cu suma de 6 milioane de dolari. Roserv Oil a făcut expertizarea mai multor instalații, componente și obiective ale rafinăriei Au fost făcute lucrări și pe sistemul de siguranță PSI, electric, automatizări și aparatura de laborator. A fost finalizată expertizarea conexiunii feroviare Rafo-Gara Borzești (peste 25 km de cale ferată) și s-a făcut înlocuirea a peste 200 de traverse din cele peste 1.000 care vor fi schimbate, a elementelor de strângere și asamblare de șină etc. „A continuat – spunea în septembrie 2020 consilierul de imagine al Roserv, Ion Marian – procesul de angajare de personal, iar la serviciul Resurse Umane au fost depuse neașteptat de multe cereri de angajare. Angajările se vor face etapizat, în funcție de momentul pornirii instalațiilor, și există șanse reale ca la începutul lunii noiembrie primele unități de producție să-și înceapă activitatea”.

Interesant că în același timp, tot în septembrie 2020, în plină campanie electorală pentru alegerile locale, în prezența ministrului economiei, Virgil Popescu, fostul președinte al PNL Bacău, Ionel Palăr declara că: „Minciuna RAFO trebuie să înceteze. Redeschiderea rafinăriei nu este posibilă. Nu este posibil acest lucru, e un joc. Realitatea e că 30 de ani RAFO a fost jefuită sistematic și distrusă, iar astăzi a rămas doar un loc în care unii încă mai mint că pot face ceva. Soluția o reprezintă crearea unui parc tehnologic, cu o componentă științifică. Onești trebuie să devină un smart city, pentru că avem potențial”, declara deputatul băcăuan.

În jocul unor declarații contradictorii de speranță pentru mulți dintre locuitorii municipiului Onești, probabil una din vocile avizate, Toader Găureanu, fost director al rafinăriei, subliniază pentru News Moldova că: ” În viitorul apropiat nu este posibilă repornirea rafinăriei. Toate rafinăriile pierd, inclusiv cele din România, exemplul cel mai bun fiind Midia care a pierdut anul trecut 200-220 de milioane de dolari. Dacă scoți din țiței numai benzină și motorină pierzi bani, Toate marile companii petroliere, OMV, MOLL își fac petrochimie. Dar nu poți să faci petrochimie dacă nu ai rafinărie, trebuie să faci rafinarea țițeiului, scoți componentele și faci petrochimie și ce îți râmâne mai faci și combustibil. Se poate face și petrochimie la Onești dar pentru asta trebuie miliarde de euro și acceptul celor de la Bruxelles”.

Toader Găureanu a mai adăugat că acum la Rafo Onești sunt montate instalații pentru producerea carburanților ecologici, însă rafinăria rămâne protejată sub pernă de azot, prelungind așteptarea venirii unui investitor capabil să construiască o unitate petrochimică modernă.