Cazul centrelor administrate de Viorel Pașca în județul Bihor a readus în atenție vulnerabilitățile sistemului românesc de asistență socială și modul în care instituțiile publice ajung să gestioneze persoane care, deși nu mai au nevoie de îngrijiri medicale în spital, nu au unde să meargă după externare.
Documentele obținute de publicația Botoșăneanul de la Spitalul Județean de Urgență „Mavromati” din Botoșani arată că, în perioada 2018–2026, 25 de pacienți au fost transferați către centrele administrate de asociația coordonată de Viorel Pașca, din localitatea Dumbrava, județul Bihor.
Datele oferite de unitatea medicală conturează un mecanism în care problema principală nu era una medicală, ci una socială: oameni vulnerabili, fără familie, fără locuință sau fără resurse, pentru care sistemul local nu a reușit să identifice o soluție.
Pacienții erau externați medical, dar nu aveau unde să meargă
Potrivit conducerii Spitalului Județean „Mavromati”, persoanele transferate beneficiau, pe durata internării, de toate investigațiile, tratamentele și îngrijirile medicale necesare.
Transferul către centrele din Bihor avea loc numai după externarea medicală. Astfel, pacienții nu mai necesitau tratament spitalicesc, însă se aflau în situații sociale care făceau imposibilă întoarcerea lor în comunitate sau la domiciliu.
„Înaintea fiecărui transfer erau contactați membrii familiei, acolo unde existau, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, serviciile publice de asistență socială din cadrul primăriilor, Unitățile de Asistență Medico-Socială și centrele de îngrijire, în încercarea de a identifica o soluție în județ”, a explicat Corneliu Prepeliță, managerul Spitalului Județean de Urgență „Mavromati”.
Potrivit acestuia, abia după epuizarea acestor variante și în lipsa locurilor disponibile în sistemul social local, pacientul sau aparținătorii își exprimau acordul pentru transfer.
În răspunsul transmis, spitalul descrie aceste transferuri drept „singura soluție identificată la acel moment”.
Cine erau persoanele transferate în județul Bihor
Profilul pacienților arată cât de complexă era situația celor ajunși în aceste centre.
„Este vorba despre oameni aflați în situații de vulnerabilitate extremă: persoane fără adăpost care își pierduseră autonomia, pacienți imobilizați și dependenți de îngrijirea altor persoane, oameni fără venituri, care locuiau în condiții improprii sau care fuseseră abandonați de familie ori nu mai aveau sprijinul aparținătorilor”, a declarat managerul Spitalului Județean „Mavromati”.
Reprezentanții unității medicale susțin că, în aceste cazuri, nu existau servicii sociale disponibile la nivel local care să poată prelua persoanele după externare.
Astfel, spitalele ajungeau să gestioneze situații care depășeau sfera medicală, fiind nevoite să caute soluții pentru pacienți care nu mai aveau nevoie de internare, dar care nici nu puteau fi lăsați fără sprijin.
Cele mai multe transferuri au avut loc în 2019
Potrivit datelor transmise de Spitalul Județean de Urgență „Mavromati”, cele 25 de transferuri au fost realizate astfel:
- 2018 – două persoane;
- 2019 – opt persoane;
- 2020 – cinci persoane;
- 2021 – două persoane;
- 2022 – trei persoane;
- 2024 – două persoane;
- 2025 – niciun transfer;
- 2026 – două persoane.
Cei mai mulți pacienți au fost transferați în anul 2019, când opt persoane din Botoșani au ajuns în centrele din județul Bihor.
Doar patru persoane au revenit în județul Botoșani
Din totalul celor 25 de persoane transferate, doar patru au revenit ulterior în județul Botoșani.
Potrivit informațiilor furnizate de spital, una dintre aceste persoane era fără adăpost și a decedat între timp. Două persoane locuiesc în prezent în comunitățile din care proveneau, iar o altă persoană a fost preluată de familia extinsă.
Datele indică, astfel, caracterul de lungă durată al acestor transferuri și faptul că, pentru cei mai mulți dintre pacienți, revenirea în comunitatea de origine nu a fost posibilă.
După cazul din Bihor, autoritățile au amendat un centru din Botoșani
Cazul centrelor administrate de Viorel Pașca a readus în discuție și situația serviciilor sociale din județele Moldovei.
În acest context, un centru din Botoșani a fost sancționat cu o amendă de 80.000 de lei, în urma unor verificări efectuate de autorități.
Situațiile nu sunt identice, însă apariția unor probleme în centrele destinate persoanelor vulnerabile ridică aceeași întrebare: ce se întâmplă cu oamenii care nu mai au nevoie de spital, dar nici nu au familie, locuință sau resurse pentru a se descurca singuri?
Un mecanism care scoate la iveală limitele sistemului social
Răspunsul transmis de Spitalul Județean „Mavromati” arată că transferurile către centrele din Bihor nu au reprezentat, în esență, o soluție medicală. Pacienții erau externați după ce primeau îngrijirile necesare, iar transferul devenea o soluție socială, utilizată după epuizarea celorlalte variante.
Cazul celor 25 de persoane din Botoșani arată, însă, și cât de fragile sunt mecanismele de protecție pentru persoanele aflate în situații extreme.
În lipsa unor locuri suficiente în centrele sociale și medico-sociale, în absența familiei sau a unei rețele de sprijin și în condițiile în care serviciile locale nu pot prelua toate cazurile, spitalele ajung să fie implicate în rezolvarea unor probleme care nu țin, în primul rând, de medicină.
Dincolo de ancheta aflată în desfășurare în județul Bihor, situația transferurilor din Botoșani ridică o problemă mai amplă: cât de pregătit este sistemul românesc să preia persoanele vulnerabile după externarea din spital și ce alternative reale există pentru cei care nu mai au pe nimeni?
