Botoșănenii strigă în stradă pentru a 3-a zi – durerea Alexandrei. Autoritățile tac, oamenii cer dreptate

O mamă tânără de 25 de ani și-a găsit sfârșitul sub privirile personalului medical în cadrul Maternității din Botoșani

Botoșănenii strigă în stradă pentru a treia zi consecutivă, amplificând ecourile disperării în cazul tragic al Alexandrei.

O mamă tânără de 25 de ani și-a găsit sfârșitul în timpul nașterii sub privirile șocante ale personalului medical în cadrul Maternității.

ntr-o demonstrație tulburătoare de solidaritate, zeci de cetățeni au luat cu asalt străzile, cerând cu tărie dreptate pentru această tragedie și punând presiune asupra autorităților pentru a răspunde la întrebările care stau în aer.

Într-un marș solemn și plin de semnificații, oamenii s-au adunat inițial în fața Prefecturii, unde au format un lanț uman al solidarității, exprimându-și indignarea și dorința de a afla adevărul.

Însoțiți de strigătele „Vrem dreptate!”, marsul s-a desfășurat apoi pe Bulevardul Eminescu, pe Pietonalul Unirii și a continuat pe Bd. George Enescu, până la locul în care Alexandra și-a găsit nefericita sfârșit.

Această mișcare civică nu este nici pe departe un eveniment izolat.

Cu 2 zile înainte, în weekend, Botoșaniul a fost martorul unor adunări emoționante în fața Maternității, unde lumânările aprinse și buchetele de flori au înlocuit cuvintele, dovedind că comunitatea este unită în fața acestei tragedii.

Înainte de a se îndrepta către Maternitate, protestatarii au purtat cu mândrie tricouri cu mesajul „Nu am aer”, un răspuns la mesajul disperat trimis de Alexandra către mama sa în momentele sale de suferință.

O prezență profund emoțională și semnificativă a fost reprezentată de fratele Alexandrei, care s-a alăturat demonstranților în fața Prefecturii.

Dorința lor comună de a obține răspunsuri, de a clarifica circumstanțele care au dus la această pierdere devastatoare și de a aduce responsabilitatea în prim-plan este vizibilă și puternică.

Pe măsură ce orașul Botoșani continuă să strige pentru dreptate și să ceară transparență în investigații, autoritățile au rămas, până în prezent, în tăcere.

Presiunea publică crește însă, și oamenii așteaptă cu nerăbdare ca oficialitățile să răspundă la chemarea lor, să ofere claritate în acest caz și să ia măsuri pentru a preveni astfel de tragedii în viitor.

Ceea ce începuse ca un act individual de durere a evoluat într-o mișcare colectivă de cerere a justiției. Botoșănenii au demonstrat că nu vor să lase această tragedie să treacă neobservată sau neadresată.