Școala „Sfânta Maria” din Botoșani oferă o șansă reală la educație copiilor cu nevoi speciale

O unitate de învățământ din nordul extrem al României oferă un adevărat exemplu de empatie și solidaritate socială. De aproape 20 de ani, Școala Gimnazială „Sfânta Maria” din municipiul Botoșani, o școală de masă, reușește să integreze cu succes numeroși copii cu cerințe educaționale speciale, demonstrând că educația poate fi cu adevărat incluzivă.

La nivel național, peste 100.000 de copii sunt diagnosticați cu Cerințe Educaționale Speciale (CES), precum tulburări din spectrul autist, sindrom Down sau alte afecțiuni. Dintre aceștia, aproximativ 55.000 sunt integrați în învățământul de masă, un proces dificil atât pentru elevi și familiile lor, cât și pentru cadrele didactice. Potrivit organizației Help Autism, unul din patru copii cu autism nu frecventează grădinița sau școala, deși se află la vârsta corespunzătoare. Mai mult, doar în anul 2021, aproximativ 3.000 de elevi au abandonat școala pentru a continua studiile la domiciliu.

Integrarea copiilor cu CES se lovește de numeroase obstacole. Pe de o parte, există reticență din partea unor părinți ai copiilor tipici, care se tem că prezența elevilor cu nevoi speciale ar putea afecta ritmul de învățare la clasă. Pe de altă parte, sistemul educațional românesc este insuficient pregătit pentru a asigura șanse egale acestor copii. Profesorii de sprijin lipsesc în multe județe, iar în mediul rural sunt aproape inexistenți.

În anumite situații, elevii cu CES ajung să fie marginalizați, uneori chiar subtil. Lipsa materialelor didactice adaptate și presiunea exercitată de alți părinți se adaugă responsabilităților deja mari ale profesorilor, care ajung adesea copleșiți. Din acest motiv, multe familii traversează adevărate drame emoționale și, în cele din urmă, renunță la integrarea copiilor în școlile de masă. Există însă și excepții, iar una dintre ele este Școala Gimnazială „Sfânta Maria” din Botoșani, unde empatia și dedicarea reușesc să depășească lipsurile sistemului. Aici, elevii cu CES sunt primiți, sprijiniți și integrați prin eforturi constante ale cadrelor didactice, iar abordarea profesorilor devine o lecție de umanitate pentru toți ceilalți elevi.

O școală de cartier care oferă șanse egale tuturor copiilor

Cunoscută și sub numele de Școala nr. 16, unitatea de învățământ „Sfânta Maria” se află într-un cartier periferic al municipiului Botoșani. Înființată în anul 1989, în ultimele luni ale regimului comunist, școala a fost destinată inițial comunităților muncitorești de la marginea orașului. Mult timp, a rămas o școală de cartier, iar în 2014 a fost foarte aproape de a-și pierde personalitatea juridică, riscând să devină doar o structură a altei unități de învățământ.

Instituția a fost salvată prin implicarea activă a părinților, iar ulterior a cunoscut o adevărată renaștere, susținută de investiții, metode educaționale moderne și o orientare clară spre incluziune. Pentru mulți copii cu autism, sindrom Down sau dificultăți de integrare în alte școli, „Sfânta Maria” a devenit o șansă nesperată. Aici au fost acceptați, înțeleși și sprijiniți să depășească provocările unui sistem și ale unei societăți adesea nepregătite pentru diversitate. În plus, școala a reușit să atragă fonduri pentru modernizare, de la mobilier nou până la tehnologii educaționale actuale.

„Am ales, înainte de toate, umanitatea”

În această școală au fost primiți inclusiv copii cu CES care nu aparțineau circumscripției școlare, provenind din alte zone ale orașului. De-a lungul timpului, unitatea a devenit cunoscută pentru experiența acumulată în lucrul cu acești elevi, dar și pentru rezultatele obținute. Astfel, în unele clase s-a depășit limita actuală de trei copii cu CES, prevăzută de legislația în vigoare.

„Ani de zile am pus pe primul loc umanitatea. Au fost situații în care am primit copii din afara circumscripției, pentru că legea nu impunea un număr maxim de elevi cu CES în clasă. Am considerat că este un gest necesar pentru a oferi o șansă copiilor și părinților care se simțeau marginalizați. Aveam deja experiență și școlarizam de mult timp copii cu cerințe educaționale speciale”, explică directorul școlii, Carmen Bădărău. Elevii cu CES sunt sprijiniți să învețe în funcție de nevoile lor, să se integreze în colectiv și să se simtă acceptați, iar predarea este adaptată atât pentru copiii tipici, cât și pentru cei cu nevoi speciale.

Lecția empatiei, învățată de la copii

Prin exemplul profesorilor, elevii tipici învață, la rândul lor, să fie empatici și solidari. În multe cazuri, aceștia își ajută colegii cu CES la activitățile zilnice: îi sprijină la strângerea lucrurilor, îi ajută la teme sau îi însoțesc la plecarea spre casă.

„La finalul orelor, îi vezi pe copiii tipici cum îi ajută pe cei cu cerințe educaționale speciale să-și pună lucrurile în ghiozdan și pleacă împreună acasă. Este o adevărată lecție de umanitate”, spune directorul școlii.

Un exemplu este Andrei, un tânăr cu sindrom Down, absolvent al școlii. „Era îndrăgit de colegi, nu am avut nicio reclamație. Din contră, copiii veneau și îl luau de acasă pentru a merge împreună la școală”, povestește tatăl său, Dan Pălimaru.

Directorul subliniază că prejudecățile provin, de cele mai multe ori, de la adulți, nu de la copii: „De multe ori, părinții ar avea de învățat de la copii. Empatia și înțelegerea elevilor sunt mult mai profunde. Copiii nu folosesc etichete jignitoare, iar dacă valorile sunt cultivate în familie, relațiile din clasă și dintre părinți se schimbă în bine”.

Muncă uriașă, sprijin limitat

În spatele acestor rezultate se află însă un efort considerabil. Profesorii se confruntă cu lipsa sprijinului instituțional și sunt nevoiți să elaboreze singuri programe educaționale adaptate pentru elevii cu CES, în paralel cu cele pentru copiii tipici.

„Nu suntem o școală specială, avem același statut ca orice altă școală de masă din țară. Cu toate acestea, colegii mei depun o muncă extraordinară. La începutul fiecărui an, trebuie să realizăm programe adaptate pentru fiecare copil cu nevoi speciale, pe lângă cele pentru elevii tipici, care și ei au niveluri diferite de învățare”, explică directorul unității.

Profesorii atrag atenția că pregătirea lor inițială nu este una specializată pentru astfel de situații, iar lipsa logopezilor, psihopedagogilor și profesorilor de sprijin îngreunează procesul. „Este nevoie de multă empatie, răbdare și dorința sinceră de a oferi dragoste acestor copii. Altfel, clachezi”, spune Marian Voinescu, profesor în învățământul primar.

În contextul creșterii numărului de copii cu CES și al noilor prevederi legale, tot mai multe școli vor fi nevoite să facă pași spre incluziune. Exemplul Școlii Gimnaziale „Sfânta Maria” arată că, dincolo de lipsurile sistemului, umanitatea poate deveni cheia unei educații fără marginalizare.