Botosani
Tânăr cu răni provocate cu un cuțit, adus la Psihiatrie însoțit de poliție. Internarea nevoluntară, confirmată de Judecătoria Botoșani
autor
Tânărul a fost adus la Secția de Psihiatrie după ce se izolase, refuza să se alimenteze și își provocase mai multe răni la nivelul antebrațului.
Potrivit medicului psihiatru care a gestionat cazul, tânărul a ajuns la camera de gardă a Secției de Psihiatrie în data de 22 septembrie, fiind însoțit de mama sa și de poliție.
Acesta se izolase în propria cameră, nu mai comunica și refuza să se alimenteze. În același timp, abandonase școala.
Situația era complicată și de faptul că tânărul prezenta mai multe plăgi tăiate la nivelul antebrațului, pe care și le-ar fi provocat singur cu un cuțit.
În urma evaluării, medicul psihiatru a considerat necesară declanșarea procedurii de internare nevoluntară.
Spitalul Județean de Urgență „Mavromati” a solicitat Judecătoriei Botoșani confirmarea măsurii de internare nevoluntară.
Prin hotărârea pronunțată la 24 septembrie, instanța a admis cererea și a confirmat măsura internării nevoluntare, începând cu data de 22 septembrie.
Potrivit celor consemnate în dosar, măsura urma să fie menținută până la semnarea consimțământului informat sau până la o hotărâre a comisiei de internare nevoluntară.
Decizia putea fi atacată cu apel în termen de trei zile.
Problemele nu s-au încheiat însă odată cu confirmarea internării de către instanță.
Medicul psihiatru a relatat că, deși măsura internării fusese confirmată, tratamentul nu a putut fi început inițial din cauza opoziției familiei.
Potrivit relatării medicului, părinții au refuzat intervenția medicală, iar personalul unității sanitare ar fi fost amenințat în acest context.
Mama tânărului a contestat, de asemenea, măsura internării.
Astfel, cazul a ajuns într-o situație complicată: instanța confirmase internarea nevoluntară, însă medicii întâmpinau în continuare opoziție din partea familiei în ceea ce privește tratamentul.
Ulterior, situația a fost analizată din nou în cadrul comisiei de internare nevoluntară.
Potrivit medicului, mama tânărului a fost convocată în fața comisiei și, în cele din urmă, a acceptat în scris ca fiul său să primească tratament.
Astfel, după opoziția inițială, intervenția terapeutică a putut fi acceptată de familie.
Evoluția medicală ulterioară a tânărului nu este prezentată în informațiile disponibile în dosarul analizat.
Cazul de la Botoșani evidențiază dificultatea unor situații în care problemele medicale se intersectează cu drepturile pacientului, responsabilitatea familiei și obligațiile personalului medical.
Izolarea severă, refuzul alimentației, abandonarea școlii și, mai ales, comportamentul de autovătămare au reprezentat elementele care au determinat intervenția serviciilor medicale și inițierea procedurii de internare nevoluntară.
O asemenea procedură nu înseamnă automat că orice comportament dificil sau orice perioadă de criză justifică internarea. Decizia trebuie să se bazeze pe evaluarea medicală a situației concrete și să respecte procedurile prevăzute de lege.
În același timp, cazul arată cât de complicată poate deveni intervenția atunci când familia și medicii au opinii diferite cu privire la necesitatea tratamentului.
În astfel de situații, fiecare dintre cei implicați are un rol distinct.
Familia încearcă să ia decizii pentru un apropiat aflat într-o situație vulnerabilă și poate avea propriile temeri cu privire la tratament. Medicii trebuie să evalueze starea pacientului și riscurile asociate acesteia, în timp ce instanța verifică legalitatea și necesitatea măsurii de internare nevoluntară în condițiile prevăzute de lege.
Cazul ajuns la Judecătoria Botoșani arată cum aceste trei planuri se pot intersecta într-un timp foarte scurt: de la o situație de criză și autovătămare, la internare nevoluntară, contestație, opoziție față de tratament și, ulterior, acceptarea intervenției medicale de către familie.
Dincolo de procedura judiciară, rămâne însă problema unui tânăr aflat într-o situație gravă, pentru care intervenția medicală și sprijinul familiei pot deveni esențiale în procesul de recuperare.





