2 ianuarie: ziua în care lumea își lua rămas-bun de la Ion CREANGĂ, înmormântat la Iași, în 1890

În ziua de 2 ianuarie a anului 1890, marelui povestitor Ion Creangă i se oferea dreptul la nemurire. Acesta își găsea odihna veșnică la Cimitirul Eternitatea din Iași

Cu ani înainte de dispariția sa, Creangă avea presimțiri sumbre despre apropierea sfârșitului său. Vestea trecerii în neființă a lui Eminescu, la 15 iunie 1889, îl copleșise complet:

„Se spune că a plâns ca un copil și a adormit cu cartea de poezii a lui Eminescu. Gândurile legate de propria sa moarte s-au înăspit. A început să reflecteze serios asupra trecerii și să-și pună întrebări despre viața de dincolo de aceasta, ceva la care, ca diacon, nu se gândise prea mult, absorbit de necazurile vieții, iar seminarul nu încuraja discuțiile despre aceste subiecte pentru preoții rurali.” (G. Călinescu, Viața lui Ion Creangă, 1938).

În ziua de 31 decembrie 1889, în jurul prânzului, Creangă s-a deplasat în oraș și a intrat în magazinul său de tutun de pe strada Goliei nr. 51, un loc întunecat și neîngrijit, cu o mică cameră din spate îndreptată către o curte murdară.

Nu există detalii exacte din amintirile contemporanilor despre scopul acestei vizite în oraș și desfășurarea tragicului eveniment. Se știe doar că în magazin se afla fratele său, Zahei, și că acolo Creangă a suferit o nouă criză de epilepsie și un atac de apoplexie care avea să-i fie fatal. Se pare că Zahei l-a dus la Ţicău. Seara, știrea despre moartea sa s-a răspândit în Iași.

„Tipograful Ionescu și Miron Pompiliu s-au ocupat de pregătirile pentru înmormântare, în timp ce Zahei a alergat să anunțe pe cine putea și părintele Gh. Ienăchescu a pretins că el a avut sarcina de a organiza înmormântarea. V. Pogor, primarul, a rezervat locul la cimitir.

În cele din urmă, a fost distribuită în grabă o invitație, cu imaginea unui înger și a unui salcâm, redactată în felul următor:

„Ioan Creangă. Profesor în vârstă de 52 de ani, după o lungă suferință, a încetat din viață în ziua de 31 decembrie. Înmormântarea va avea loc marți, 2 ianuarie, la ora 1, precis, la cimitirul „Eternitatea”, unde își odihnesc rămășițele sale. Fiul, fratele și surorile roagă pe toți prietenii, colegii și cunoscuții să participe la înmormântare”.

Amintiri de la înmormântarea lui Ion Creangă…

„Nu au participat prea mulți, deoarece invitațiile nu au fost distribuite la timp și mai ales pentru că vremea era nefavorabilă. Ploaia cădea de două zile, zăpada se topise, iar brusc, gerul a transformat străzile în gheață. Oamenii se temeau să iasă pe stradă. Au venit învățători, elevi și studenți, precum și tineri licențiați precum N. Iorga, Artur Stavri, Ed. Gruber, A. C. Cuza și alții, bineînțeles părintele Gh. Ienăchescu și alți colegi.

Sicriul era înconjurat de coroane, dintre care doar una era de la un membru al Junimii, anume N. Gane. Pe panglica coroanei de la Constantin Creangă, pompos, ca de obicei, se putea citi inscripția: «Voitorului meu de bine, scump prieten și tată».

Au avut loc discursuri obișnuite. Bătrânul institutor Toma Săvescu a vorbit cu „o emoție foarte comunicativă” despre viața și meritele celui decedat. Cu mai mult patos a vorbit Eduard Gruber, care a ținut un discurs în numele cercului literar în care Creangă intrase cu doi ani în urmă. „Adunarea aceasta tristă, o datorie dureroasă, ultima, ne-a adunat astăzi în fața mormântului unde în curând va odihni pentru eternitate Ion Creangă, acest colos al literaturii române.

Fiul său îndurerat, rudele, prietenii și tinerii entuziaști și admiratori ai lui Creangă simt acum inimile sfâșiate și gândurile tulburate în fața tăcerii și a imobilității în care el zace, tăcere și imobilitate care ne sperie și ne fac să vărsăm lacrimi, pentru că nu a fost niciodată tăcut și imobil în viața sa”.

Să-i fie veșnică pomenirea!” – aceasta este rememorarea preotului Florin Tuscanu, într-o postare dedicată marelui povestitor.