O fostă casieră a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași a fost condamnată definitiv pentru delapidarea unei sume considerabile din taxele plătite de studenți și doctoranzi
Curtea de Apel a respins apelul formulat de Gabriela Hlibocianu, menținând sentința pronunțată anterior, într-un dosar care scoate la iveală vulnerabilități majore în sistemul de control financiar al instituției.
Faptele s-au întins pe parcursul a șapte ani, perioadă în care inculpata a reușit să sustragă sume importante fără a fi descoperită. Potrivit informațiilor publicate de Ziarul de Iași, prejudiciul stabilit inițial a fost de 472.394 de lei și 200 de euro, iar după actualizare, valoarea totală a pagubei se apropie de 740.000 de lei.
Schema folosită era simplă, dar ingenioasă. La încasarea taxelor de școlarizare, casiera completa chitanțele în dublu exemplar. Unul ajungea la student, iar celălalt era anulat ulterior, ca și cum suma ar fi fost returnată. În acest fel, banii încasați nu mai apăreau în evidențele contabile, iar soldul zilnic al casieriei figura constant ca fiind zero. Lipsa unor verificări care să coreleze încasările cu numărul real de studenți a permis ca mecanismul să funcționeze ani la rând.
Frauda a ieșit la iveală într-un context neașteptat, după divorțul casierei. Fostul soț al acesteia a transmis conducerii universității mai multe documente relevante, inclusiv chitanțe anulate, tabele cu situația studenților și alte înscrisuri care reflectau existența unei „contabilități paralele”. Aceste documente au declanșat ancheta care avea să ducă la trimiterea în judecată a inculpatei.
La finalul lunii mai, instanța de fond a condamnat-o pe Gabriela Hlibocianu la trei ani de închisoare cu suspendare, cu un termen de supraveghere de patru ani, precum și la 120 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității. Nemulțumită de sentință, aceasta a formulat apel, solicitând circumstanțe atenuante. A invocat starea gravă de sănătate a fiului său și faptul că a început să returneze o parte din prejudiciu.
Judecătorii Curții de Apel au respins însă aceste argumente. În motivarea deciziei, magistrații au subliniat că situația medicală a fiului inculpatei este una regretabilă, dar nu poate justifica diminuarea sancțiunii penale. Totodată, instanța a apreciat că sumele achitate ulterior nu pot fi considerate plăți voluntare, ci consecințe ale procedurilor judiciare deja declanșate.
Prin această decizie definitivă, instanța a confirmat responsabilitatea penală a fostei casiere și a menținut pedeapsa stabilită inițial, într-un caz care ridică semne de întrebare serioase privind mecanismele de control și transparența financiară din instituțiile publice de învățământ.
