Un ieșean a avut prea multă încredere în viitoarea soacră! Și-a pierdut banii pe care ar fi vrut să-i ascundă de procurori?

Un ieşean a învățat pe pielea lui că, chiar și în familie, trebuie să faci acte!  Acesta a acţionat-o în instanță pe mama fostei sale prietene, solicitând restituirea sumei de 52.906 lei, pe care susţinea că i-a împrumutat-o verbal.

În plângerea sa se arată că în anul 2020 Bogdan H. i-a acordat Gabrielei D. suma de 67.500 lei, iar aceasta din urmă i-a restituit doar 3.000 de euro după 10 luni. Deşi relaţia dintre cei doi era apropiată şi nu s-a încheiat un contract scris, bărbatul susţinea că ar fi fost un împrumut valid.

Pe de altă parte, Gabriela D. a negat existenţa oricărui împrumut şi a considerat că acţiunea bărbatului avea un caracter şicanatoriu, având în vedere că aceasta obţinuse un ordin de protecţie împotriva lui, după ce ar fi încercat să o omoare în trafic.

Legea impune ca în cazul împrumuturilor între persoane fizice să existe un contract scris ca probă, însă în cazul rudelor, condiţia nu este obligatorie, dat fiind natura relaţiei. Aşadar, judecătorii au avut de pus în balanţă cuvântul unuia contra cuvântului celeilalte părţi pentru a stabili dacă exista sau nu un împrumut.

În timpul procesului, femeia acuzată, Gabriela D., a susţinut că nu exista niciun împrumut între ea şi Bogdan H. De fapt, aceasta a argumentat că banii transferaţi nu erau parte dintr-un împrumut, ci o încercare a lui Bogdan H. de a-şi ascunde averea în faţa autorităţilor în timp ce era cercetat de DIICOT pentru trafic de droguri şi spălare de bani.

Bogdan H. a încercat să-şi pună averea la adăpost, transferându-i banii respectivi. Ulterior, în noiembrie 2020 îi transferase înapoi 4.500 de euro. O lună mai târziu, îi dăduse alţi 3.000 de euro, iar în ianuarie încă 1.000 de euro. Diferenţa de 5.000 de euro i-o plătise în cursul anului 2021, în mână. Îi returnase deci toţi banii.

Magistraţii Judecătoriei au analizat probele şi argumentele aduse în proces şi au constatat că există dubii cu privire la natura reală a transferurilor de bani. În acest caz, era important să se demonstreze existenţa unui împrumut în condiţiile în care legea prevede ca probă un contract scris pentru împrumuturile între persoane fizice. Cu toate acestea, în cazul rudelor, condiţia contractului scris nu este obligatorie.

„În privinţa lipsei unui înscris care sa probeze contractul de împrumut, instanţa apreciază că pot fi reale susţinerile reclamantului de imposibilitate morală de preconstituire a unei dovezi scrise, date fiind relaţiile de încredere, însă chiar şi în aceste condiţii, reclamantul nu a reuşit să probeze existenţa contractului de împrumut şi cu atât mai puţin că s-a îndeplinit o cerinţa esenţială pentru validitatea contractului de împrumut şi anume existenţa consimţământului pârâtei la încheierea pretinsului contract. Faptul că pârâta i-a restituit reclamantului la data de 09.12.2020 suma de 3000 de euro nu formează convingerea instanţei că voinţa reală a părţilor a fost de a încheia un contract de împrumut”, au apreciat judecătorii.

În momentul transferării banilor de la Bogdan H. la Gabriela D. prin bancă, singura menţiune făcută fusese „transfer”, nu „împrumut” sau alt termen sinonim. Cum existenţa unui împrumut nu fusese demonstrată, magistraţii Judecătoriei au decis respingerea cererii ca neîntemeiată. Bogdan H. poate face apel.