Teren public destinat culturii, transformat în bloc de locuințe: cazul controversat al Asociației „Lăutarii” condusă de Nicolae Botgros

Un proiect cultural de anvergură, destinat promovării patrimoniului folcloric, s-a transformat într-un caz controversat care ridică semne de întrebare privind utilizarea bunurilor publice și respectarea angajamentelor asumate

În centrul situației se află deputatul PAS, Nicolae Botgros, și Asociația „Lăutarii”, organizație care a beneficiat, în urmă cu aproape două decenii, de un teren oferit de stat pentru construirea unui centru cultural în municipiul Chișinău.

De la promisiune culturală la dezvoltare imobiliară

Potrivit unei investigații realizate de RISE Moldova, în anul 2007, Asociația „Lăutarii” a primit un teren public de aproximativ 30 de ari, cu destinația expresă de a dezvolta Centrul internațional folcloric „Lăutarii”. Proiectul era conceput ca un pol cultural complex, menit să susțină artiștii și să valorifice tradițiile muzicale autentice.

Planurile inițiale includeau o școală lăutărească pentru formarea tinerelor generații, un studio modern de înregistrări, o cramă-muzeu dedicată patrimoniului cultural și spații de cazare pentru artiști invitați. Inițiativa era prezentată, la acel moment, drept un proiect strategic pentru conservarea și promovarea folclorului.

Cu toate acestea, evoluția ulterioară a proiectului a deviat semnificativ de la scopul inițial.

Modificarea proiectului și schimbarea destinației

În 2016, a fost semnat un contract de construcție care ar fi trebuit să marcheze începutul concret al lucrărilor pentru centrul cultural. Ulterior însă, proiectul a fost modificat substanțial. În locul complexului folcloric, pe terenul respectiv au fost edificate trei blocuri de locuințe.

Ansamblul rezultat include 20 de apartamente și două spații comerciale, fiind estimat la aproximativ 1,2 milioane de euro. Conform datelor prezentate în investigație, beneficiarii finali ai locuințelor nu au legături cu domeniul artistic, ceea ce accentuează contrastul dintre destinația inițială a terenului și utilizarea sa finală.

Această transformare ridică întrebări esențiale privind respectarea condițiilor în care a fost acordat terenul public și legalitatea modificărilor intervenite pe parcursul implementării proiectului.

Explicațiile oferite de Nicolae Botgros

În urma apariției investigației, Nicolae Botgros a oferit o serie de explicații privind eșecul realizării centrului folcloric. Deputatul susține că principalul obstacol a fost lipsa finanțării, cauzată de retragerea succesivă a sponsorilor.

Potrivit declarațiilor sale, primul potențial finanțator – un om de afaceri din Moscova – și-a retras sprijinul în contextul schimbărilor politice și administrative. Ulterior, în jurul anului 2017, ar fi existat o a doua tentativă de atragere a unui investitor, însă aceasta nu s-a concretizat din cauza unor neînțelegeri contractuale.

În aceste condiții, Botgros afirmă că a fost nevoit să accepte o altă formulă de colaborare, menită să permită continuarea lucrărilor și, în același timp, să acopere datoriile acumulate. El susține că intenția inițială a fost de a integra în proiect elemente culturale – precum un studio de înregistrări și spații pentru artiști – însă rezultatul final a fost diferit de conceptul inițial.

Deputatul contestă, totodată, valoarea estimată a imobilului, afirmând că suma de 1,2 milioane de euro nu reflectă în mod fidel realitatea investiției.

Dimensiunea financiară a cazului

Un alt aspect relevant evidențiat de investigația RISE Moldova vizează evoluția financiară a Asociației „Lăutarii”. În anul 2021 – perioadă în care au avut loc majoritatea tranzacțiilor imobiliare cu apartamentele din complex – organizația a raportat venituri de aproximativ 11 milioane de lei.

Aceasta reprezintă cea mai mare sumă înregistrată în istoria asociației, fapt care alimentează suspiciunile privind legătura dintre dezvoltarea imobiliară și creșterea bruscă a veniturilor.

Implicații și semne de întrebare

Cazul scoate în evidență vulnerabilități majore în gestionarea bunurilor publice și în monitorizarea proiectelor realizate pe terenuri acordate cu destinație specială. Transformarea unui proiect cultural într-o dezvoltare imobiliară ridică probleme nu doar de ordin administrativ, ci și de natură etică și juridică.

Rămân deschise întrebări esențiale: în ce măsură au fost respectate condițiile inițiale de atribuire a terenului, cine a aprobat modificarea destinației proiectului și dacă statul a intervenit pentru a verifica respectarea obligațiilor asumate.

De asemenea, situația readuce în prim-plan necesitatea unor mecanisme mai stricte de control și transparență, astfel încât proiectele de interes public – în special cele din domeniul cultural – să nu fie deturnate de la scopul pentru care au fost inițiate.

În lipsa unor clarificări oficiale suplimentare, cazul „Lăutarii” riscă să devină un precedent relevant pentru modul în care resursele publice pot fi reinterpretate în absența unei supravegheri eficiente.