Tradiția scrisorilor de Crăciun: ce își doreau copiii acum o sută de ani?

De mai bine de o sută de ani, copiii obișnuiesc să-și așterne pe hârtie dorințele pentru Crăciun. În prezent, în scrisori se regăsesc, de cele mai multe ori, pe lista de cadouri, jucării, electronice, dulciuri sau haine.

În anumite țări, darurile de Crăciun sunt aduse în dimineața zilei de 25 decembrie. În majoritatea țărilor europene, tradiția indică faptul că cadourile trebuie oferite în Seara de Ajun. Indiferent de momentul în care sunt dăruite, este dificil de imaginat un Crăciun fără cadouri.

Tradiția este relativ recentă. În Germania, abia la sfârșitul secolului al XIX-lea dăruirea cadourilor a fost asociată Crăciunului. Până atunci, Sfântul Nicolae aducea daruri copiilor cuminți pe 6 decembrie. În așteptarea darurilor, copiii au fost întotdeauna dornici și dispuși să-și exprime concret dorințele. „Extinderea tradiției cadourilor de Crăciun a fost în mare parte determinată de diversificarea jucăriilor și darurilor disponibile, ca urmare a industrializării”, a explicat istoricul Isolde Parussel într-un interviu pentru Deutsche Welle. Exponate tradiționale de Crăciun

Desigur, nu toți puteau să-și permită jucării noi, însă acest lucru nu a împiedicat pe cei mici să viseze la ele și să le includă pe listele de cadouri.

Parussel este responsabilul expoziției intitulate „…bring uns viele schöne Dinge” („…aduceți-ne multe lucruri frumoase”), găzduită de Muzeul de Artă și Istoria Culturii din Dortmund. Aici sunt expuse exponate tradiționale de Crăciun din secolul trecut: peste o sută de liste de dorințe împreună cu ornamente, jucării și brazi împodobiți. Multe obiecte au fost colectate din casele oamenilor, în urma unor anunțuri publicate în ziarele germane. Liste cu dorințe

Unele scrisori erau adresate lui Moș Crăciun, altele lui Moș Nicolae, însă majoritatea erau scrise pentru „Christkind” („Pruncul Iisus”), care este adesea reprezentat ca un îngeraș blond.

Într-una dintre scrisori, datată 1899, o fetiță își mărturisea speranța de a primi „o rochie pentru Fränzchen (păpușa mea), un set de creioane colorate, o șapcă de marinar, pentru mine” și de asemenea „cărți de vizită și un tub de pastă de dinți Calodont”. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pasta de dinți ambalată în tub era ceva extrem de modern, în special pentru o fetiță. Spre finalul scrisorii, fetița precizează că darurile nu trebuie neapărat să fie noi.

Întrebări și răspunsuri

În ciuda faptului că trebuia să pregătească cadourile pentru atâția copii, „Christkind” găsea timp să le răspundă și unora dintre ei. O astfel de scrisoare, redactată la mașina de scris și datată „Ajunul Crăciunului, 1911”, este inclusă în expoziție. Scrisoarea a fost scrisă, cel mai probabil, de către părinți.

„Îngerașii spun că tu și (sora ta) Stränzerl, nu ați avut grijă cum se cuvine de păpuși anul acesta.(…) În aceste circumstanțe, să vă încredințez un copil adevărat pare a fi o responsabilitate prea mare”.

Răspunsul a venit, probabil, în urma unei scrisori prin intermediul căreia fetițele cereau un frățior sau o surioară, cadou pe care părinții nu erau dispuși să îl ofere.

Scrisori ilustrate

Scrisorile oferă o perspectivă asupra vieții cotidiene de-a lungul mai multor generații. Dorințele copiilor din generația de după Cel de-al Doilea Război Mondial se limitau la o căciulă călduroasă sau un caiet pentru școală. O generație mai târziu, o fată cerea o fustă lungă până la genunchi, în conformitate cu moda vremii.

Cea mai recentă scrisoare expusă este din 2008. Pentru a evita orice confuzie, Joscha din Dortmund a adăugat la lista lui de cadouri decupaje din reviste care ilustrau jucăriile și aparatele electronice pe care și le dorea. Alături de imagini erau și prețurile la care erau disponibile obiectele.