307 ani de la apariția monumentalei lucrări a domnitorului savant al Moldovei, Dimitrie Cantemir

Anul 2023 este anul dedicat cinstirii memoriei domnitorului savant al Moldovei, Dimitrie Cantemir. Dimitrie Cantemir a rămas în istorie pentru lucrări de renume la nivel național dar și european precum Creșterea și Descreșterea Curții Otomane, Descriptio Moldaviae, Divanul, Istoria ieroglifică, Sistema muzicii mahomedane.

După înfrângerea de la Stănilești pe Prut, Dimitrie Cantemir și un număr însemnat de boieri moldoveni cu familiile lor, s-au refugiat în Rusia. Până la moartea sa, în 1723, Dimitrie Cantemir l-a însoțit pe Țarul Petru cel Mare în expedițiile sale în Caucaz și la frontiera cu Persia. Dimitrie Cantemir s-a dedicat în paralel și scrisului, activitate pe care a început-o din tinerețe în perioada în care a stat ca ostatic (fiul moștenitor al unui domn stătea la Constantinopol sub observația sultanilor ca garanție pentru fidelitatea domnului din Moldova sau din Țara Românească).

Când a primit invitația de a se alătura Societatății de Științe Princiar-Brandenburgheze ( în germană Kurfürstlich-Brandenburgische Societät der Wissenschaften, înființată la 11 iulie 1700), fiind prieten cu savantul german  Leibniz (primul președinte al Academiei), Dimitrie Cantemir a ales să redacteze o lucrare despre țara sa, Moldova. Astfel, din 1714 și până în martie 1716, Dimitrie Cantemir a redactat Descrierea Moldovei (în latină Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae- Descrierea veche și contemporană a statului Moldova). Publicarea cărții s-a făcut la 2 martie 1716, deci acum 307 ani. În afară de limba română, lucrarea a fost tradusă în limbi de circulație internațională atunci precum germana, greaca dar și rusa.

Cartea cu rol de enciclopedie a fost concepută pe trei părți, una geografică, noutatea absolută fiind redactarea cu o precizie uimitoare a primei hărți a Moldovei, o parte politic-administrativă și chiar etnografică și partea istoric-educațională, unde apare și este demonstrată ideea originii latine a limbii române și a românilor.

Cum apărea Iașul în Descriptio Moldaviae?

Iată cum marele savant Dimitrie Cantemir a prezentat Capitala Moldovei, acum 307 ani. Descrierea face parte din Partea I, Capitolul IV, intitulat „Despre ținuturile și târgurile de astăzi din Moldova”: „Ținutul Iașilor (Iassiens). Aici este urbea Iași (Iassi) lângă râul  Bahlui cu patru milliarie (o millia passum romană avea aproape 1479 m) mai sus de vărsarea lui în Prut. Aici e scaunul țării pe care l-a mutat Ștefan Voevod din Suceava, pentru ca să poată apăra țara mai bine din mijlocul ei contra năvălirii Turcilor și Tătarilor, observând că-i venea mai greu a face aceasta din Suceava, atât de departe de marginele barbarilor. Mai înainte de aceasta era un sat prost, în care abia se așezaseră vreo trei sau patru țărani; avea și o moară în care era un morar bătrân, numit Ion, căruia îi zicea cu un diminutiv Iassi. Numele acestui om a voit Domnul să-l păstreze urbea ce a făcut dânsul, în care a zidit mai întâi o biserică care azi este catedrală, închinată Sfântului Nicolae și după aceea și alte palate pentru sine și pentru boierii săi...”.

Istoricii moderni au demonstrat că Alexandru Lăpușneanu face din Iași Capitala Moldovei la 1564, deci la 60 de ani după moartea lui Ștefan cel Mare, dar Dimitrie Cantemir a scris conform tradiției domnești din Moldova. Domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare avea mai multe curți domnești (Iași, Hârlău etc) în afară de capitala Suceava. Dimitrie Cantemir considera, în mod justificat că acolo unde se afla domnitorul și emitea acte domnești, prezida tribunale de judecată („județe domnești”), acolo era și autoritatea supremă în stat, deci și capitala momentului. Legenda numelui Iași este ea însăși nelămurită și la peste trei secole de  la  apariția Descrierii Moldovei. Se consideră că ar proveni de la o asociere a triburilor alanilor și yazigilor. Yazigii aveau teritoriul principal în vestul României, dar aveau relații cu alanii și cu sarmații. Cert este că nume similare Iașilor, se mai întâlnesc în Croația și Ungaria. Noțiunea de „sat prost” trebuie înțeleasă drept așezare mică, fiindcă adjectivul „prost” nu avea înțelesul peiorativ de azi. El desemna atunci noțiunea de om simplu, fără carte. Așadar, ar fi fost o așezare cu oameni simpli. Se observă că domnitorul pune în valoare importanța strategică a Iașului, asociind statutul de capitală cu acțiunile celui mai important domn al Moldovei, Ștefan cel Mare (1457-1504).

Dimitrie Cantemir este considerat primul istoric român care asociază informațiile istorice, cu informații de etnografie, folclor, organizare judecătorească, educație, cultură. Dimitrie Cantemir a scris și „Sistema muzicii mahomedane”, fiind primul savant din lume care a reușit să pună pe note muzica turcă și orientală. El a studiat arhivele otomane, cunoscând limbile turcă și persană.