8 ianuarie: Românii îi sărbătoresc pe Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul și Sfânta Cuvioasă Domnica

Moaștele Sfântului Gheorghe sunt păstrate în Mănăstirea Hozeva, care îi poartă numele și servește drept loc de rugăciune și retragere, având o importanță atât în istoria Vechiului Legământ, cât și în Legea Harului.

În această mănăstire se găsesc și moaștele Sfântului Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, ale lui Ioan Tebeul, întemeietorul mănăstirii, precum și ale multor alți monahi și părinți martirizați de perși în anul 614. Aceste moaște sunt conservate astăzi într-o capelă aflată în afara zidurilor mănăstirii. Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul este comemorat în calendarul creștin ortodox pe 8 ianuarie. El a trăit la sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea. Numele de Hozevitul derivă de la chinovia sa, Mănăstirea Hozeva.

Mănăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul este săpată într-un perete de stâncă, pe locul unei vechi așezări monahale dinceputul veacului al V-lea, situată la apus de Ierihon, pe valea pârâului Horat – Cherit, cunoscută astăzi ca Hozeva. Conform tradiției, așezământul a fost construit pe locul unde Sfântul Proroc Ilie s-a ascuns timp de trei ani și șase luni și unde a fost hrănit de corbi (III Reg. 17, 5-6).

La sfârșitul secolului al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea, sub conducerea Sfântului Gheorghe Hozevitul, mănăstirea a cunoscut cea mai mare înflorire.

Sfântul Gheorghe s-a născut pe insula Cipru dintr-o familie credincioasă. Avea un frate care a intrat în monahism și a trăit la Mănăstirea Koloman, situată lângă Iordan, trecând la cele veșnice la vârsta de 70 de ani.

Orfan, Sfântul Gheorghe s-a refugiat într-o mănăstire din Creta, de aici deplasându-se către Locurile Sfinte și, în cele din urmă, la fratele său din Mănăstirea Koloman. Totuși, starețul de la Koloman nu l-a acceptat în obștea mănăstirii, încredințându-l starețului Mănăstirii Hozeva, unde Sfântul Gheorghe a trăit în rugăciune și ascultare.

La un moment dat, Sfântul Gheorghe a părăsit Mănăstirea Hozeva și s-a întors la Mănăstirea Koloman, unde a trăit alături de fratele său, Iraclid, până la trecerea acestuia la Domnul. După moartea fratelui său, Sfântul Gheorghe s-a reîntors la Mănăstirea Hozeva, pe care a mai părăsit-o o singură dată înainte de a muri în timpul domniei împăratului Focas (602-610), când perșii au invadat Palestina. După înfrângerea perșilor de către împăratul Heraclis (610-641), Sfântul Gheorghe s-a întors la Mănăstirea Hozeva.

Mănăstirea Hozeva, acum purtând numele Sfântului Gheorghe, găzduiește moaștele sale și pe cele ale Sfântului Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul. Sfânta Domnica s-a născut în Cartagina, Africa, în timpul domniei împăratului Teodosie cel Mare (379 – 395), provenind dintr-o familie bogată, de etnie greacă, dar păgână. Ea și-a părăsit casa părintească și a venit la Constantinopol împreună cu alte patru fecioare, fiind botezate de Patriarhul Nectarie.

Intrând în monahism, Sfânta Domnica a servit ca diaconiță la biserica patriarhiei. (Slujirea diaconițelor este menționată în Sfânta Scriptură de Sfântul Apostol Pavel – Romani 16, 1; I Tim. 5, 3-10; acestea includeau o rugăciune de sfințire în afara Sfântului Altar și aveau responsabilitatea de a învăța femeile și fecioarele păgâne cum să se comporte în timpul primirii sfintei Taine a Botezului, precum și de a îngriji pe cei bolnavi etc.) Sfânta Domnica a fondat o mănăstire lângă Constantinopol și a trecut la Domnul în timpul domniei împăratului Zenon (474 – 491), la o vârstă înaintată.