Comasarea comunelor în România rămâne, deocamdată, mai mult o intenție politică decât o măsură care poate fi aplicată rapid, din cauza procedurilor legale complicate și a lipsei unui consens local.
Premierul Ilie Bolojan a explicat că actualul cadru legislativ face fuziunile între localități „o procedură greoaie”, deoarece ele presupun organizarea de referendumuri în fiecare unitate administrativ-teritorială vizată.
Legislația prevede că orice modificare a limitelor teritoriale, inclusiv comasarea comunelor, se realizează doar prin lege și după consultarea obligatorie a cetățenilor prin referendum local, iar pragurile de validare impun o prezență minimă dificil de atins.
În aceste condiții, șeful Guvernului susține ideea unirii localităților mici pentru eficientizarea administrației, însă subliniază că sunt necesare modificări legislative clare și majorități politice stabile pentru a face posibil procesul.
Un obstacol major este chiar obținerea acordului populației. „Cu cât e mai mare localitatea, probabilitatea să ajungi la consens e mai mică”, a declarat premierul, arătând că validarea referendumurilor devine tot mai dificilă pe măsură ce comunitățile sunt mai numeroase.
Guvernul consideră că, în lipsa unor schimbări legislative, comasările pot avea loc doar punctual, în cazuri limitate, fără a produce o reformă administrativă de amploare.
Discuțiile despre reorganizarea teritorială nu sunt noi, iar oficialii spun că este „doar o chestiune de timp” până când se va ajunge din nou la o astfel de reformă dacă măsurile de eficientizare pe structura actuală nu vor da rezultate.
Datele instituțiilor de control arată și presiunea structurală: schimbarea statutului administrativ al localităților este dificilă și rareori reușește, multe inițiative eșuând din cauza condițiilor impuse de Legea referendumului.
Comasarea comunelor nu este exclusă, dar nu poate avea loc rapid. Fără modificarea legislației și fără acordul populației prin referendumuri valide, procesul rămâne blocat procedural, iar o eventuală reorganizare administrativ-teritorială este văzută mai degrabă ca un proiect de viitor decât ca o măsură iminentă.
