National
Distribuția locuințelor în România: localități cu mai multe locuințe decât localnici
În România, problema locuințelor rămâne una majoră, iar soluțiile pot veni din diferite direcții. Un punct de pornire ar fi reorganizarea teritorială și strategiile de locuire care ar putea fi implementate în localitățile cu mai multe case decât oameni
Printre aceste strategii, înființarea cooperativelor de locuințe poate fi o soluție eficientă și viabilă, similar cu modelele existente în multe alte țări europene. Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, statele precum Austria au dezvoltat și deținut aproape o jumătate de milion de locuințe prin intermediul cooperativelor de locuințe.
În timp ce economia României este concentrată în zonele urbane, numărul de locuințe terminate și puse în vânzare a fost mai consistent în nord-vestul țării și mult mai mic în Oltenia și Moldova.
Această dinamică poate fi explicată prin tendințele socio-demografice de emigrație și saturația forței de muncă în regiunile bine poziționate pentru industriile orientate spre export.
Zone în care există mai multe case decât oameni
Comuna Brebu Nou din județul Caraș Severin are un număr de 461 de case, de trei ori mai multe decât numărul de locuitori înregistrat la recensământul din 2021, care a fost de 166 de persoane. Această situație poate fi atribuită dezvoltării imobiliare haotice din țară.
În general, creșterea economică din România este concentrată în zone urbane, iar numărul de locuințe finalizate și scoase la vânzare a fost mai consistent în nord-vestul țării și mai mic în Oltenia și Moldova, cu excepția Capitalei.
Această tendință poate fi influențată de emigrarea mai pronunțată din părțile de est ale țării și de saturația forței de muncă din părțile de vest, care sunt mai bine poziționate pentru industriile orientate spre export.
În ultimii 5 ani, cea mai dinamică creștere a ofertei de locuințe s-a înregistrat în regiunile nord-vest și central, în timp ce Regiunea de Nord-Est a înregistrat o scădere a ofertei de locuințe. Regiunile sudice ale Munteniei, Olteniei și București-Ilfov au avut tendințe moderate de creștere.
Locuințele în proprietate privată reprezintă 98,6% din fondul total de locuințe
România este pe primul loc între țările europene în materie de proprietate privată a locuințelor. Acest fapt se datorează mai ales privatizării rapide a fondului de locuințe de stat din perioada socialistă.
În 1992, la scurt timp după căderea regimului comunist, procentul fondului locativ aflat în proprietate publică era de aproximativ 20,9%, dintre care cea mai mare parte (84%) se afla în blocuri cu mai multe etaje.
Procentul de locuințe publice a scăzut la 2,6% într–un deceniu, iar tendința de scădere continuă, având în vedere dreptul chiriașilor din locuințele publice de a achiziționa – la prețuri reduse – locuințele pe care le închiriază, precum și fondul limitat de locuințe publice noi.
Dimensiunile și structura gospodăriilor
Potrivit celui mai recent recensământ, 97,8% din totalul locuințelor ocupate erau locuite de o singură familie. În zonele urbane, procentul era de 98,2%.
Dintre acestea, în zonele urbane, 11,2% dintre familii ocupau locuințe cu o singură cameră, 43,1% în locuințe cu 2 camere, iar 31,5% în locuințe cu 3 camere. Locuințele mai încăpătoare, cu 4 și cu 5 sau mai multe camere erau ocupate de doar 9.9%, respectiv de 4,08% dintre familiile urbane.
În medie, familiile din România sunt relativ mai numeroase decât în restul Europei și trăiesc în locuințe mai puțin spațioase. Numărul mediu de membri ai unei familii în perioada 2011–2014 era de 2,7, comparativ cu media de 2,3 din UE-28.
În medie, locuințele măsoară o suprafață de 46,9 metri pătrați, spre deosebire de media UE–28 de 102,3 metri pătrați (Eurostat). Modelul gospodăriilor cuprinzând mai multe generații este foarte răspândit, el regăsindu-se la peste 10% dintre familii (Eurostat, 2011).
Numărul mare de locuințe vacante, inclusiv în orașele mari unde există o cerere semnificativă de locuințe, ar putea fi văzut din mai multe perspective
Din punct de vedere fiscal, prevederile legale actuale nu sunt aplicabile, deoarece nu există un sistem funcțional pentru înregistrarea locuințelor ocupate și neocupate pentru a putea aplica cote de impozitare suplimentare.
Chiar dacă acest sistem ar fi funcțional, impozitele pe bunurile imobiliare din România sunt scăzute, astfel supraimpozitarea nu ar fi un element foarte convingător în exercitarea presiunii asupra proprietarului pentru închiriere.
Din punctul de vedere al experienței de închiriere, mulți proprietari preferă să nu închirieze pentru a nu se îngrijora în cazul în care chiriașul le deteriorează locuința sau cu privire la demersurile contractuale și fiscale necesare.
Numărul mare de locuințe vacante este, de asemenea, influențat de statutul de proprietate încă incert al unor locuințe, deoarece multe locuințe din zonele urbane
centrale se află încă în plin proces de retrocedare. În plus, o locuință trebuie renovată înainte de închiriere.
Astfel, degradarea, condițiile insalubre și lipsa dotărilor minime, asociate cu incapacitatea financiară a proprietarilor de a renova fac un fond de locuințe semnificativ mai neatractiv pentru închiriere, utilizare sau chiar vânzare.
România se conf
