Etica politica la români 

Liderul politic „freventabil” – între competență și nepotism

În peisajul politic actual, termenul de lider politic freventabil devine o etichetă din ce în ce mai uzitată, mai ales în contextul în care unii politicieni își numesc cumătrii, finii, rudele sau prietenii în funcții publice esențiale.

Această practică ridică o întrebare fundamentală: ce înseamnă să fii un lider politic freventabil? Este această calitate definită prin competență și integritate sau mai degrabă prin abilitatea de a manevra relațiile de influență?

Freventabilitatea: meritocrație sau conexiuni personale?

Un lider politic freventabil este, în teorie, un politician care îndeplinește anumite criterii de eligibilitate pentru a accede și a se menține în poziții de putere. Printre aceste criterii ar trebui să se numere:

• Viziunea politică și administrativă – capacitatea de a implementa politici publice eficiente.
• Moralitatea și etica profesională – decizii bazate pe interesul public, nu pe interese de clan.
• Capacitatea de a reprezenta și proteja interesele cetățenilor – promovarea inițiativelor legislative și guvernamentale care să răspundă nevoilor reale ale societății.

Totuși, în realitatea politică românească și nu numai, freventabilitatea este deseori redefinită prin prisma relațiilor personale și a rețelelor de influență.

Un politician este considerat „de încredere” în funcție de capacitatea sa de a menține un echilibru între interesele celor care l-au susținut politic și propria sa rețea de influență.

Când nepotismul devine politică de stat

Un semn distinctiv al freventabilității politice în multe sisteme democratice slăbite este tendința de a plasa oameni loiali în funcții cheie.

Practic, în loc ca selecția pentru funcții publice să fie bazată pe meritocrație, aceasta este dictată de relațiile personale. Astfel, vedem scenarii repetitive în care:

Cumătrii și rudele ajung în ministere, agenții și companii de stat, chiar dacă nu au competențe specifice.

Oamenii din „familia extinsă” a liderilor politici ajung în poziții strategice, controlând resursele bugetare.

Funcțiile devin o monedă de schimb în cadrul alianțelor politice, consolidând rețele de interese în detrimentul interesului public.

Exemplele sunt numeroase, iar România nu este o excepție. De la numiri în consilii de administrație până la ocuparea unor funcții de conducere în instituții-cheie ale statului, acest fenomen generează blocaje în dezvoltarea economică și socială a țării.

Efectele corozive ale promovării bazate pe nepotism

Când criteriul principal de selecție devine apartenența la o rețea de relații, impactul asupra administrației și guvernării este devastator:

1. Incompetența devine sistemică – persoane fără expertiză ajung să gestioneze sectoare vitale.

2. Resursele publice sunt direcționate spre grupuri de interese, în loc să fie folosite pentru binele comun.

3. Încrederea în instituții se prăbușește, iar cetățenii devin tot mai cinici în raport cu politica.

4. Meritocrația dispare, descurajând oamenii competenți să intre în sistem.

5. Corupția este perpetuată, iar deciziile administrative sunt luate pe criterii de loialitate, nu de eficiență.

Soluția? Profesionalizarea și transparența

Pentru ca un lider politic să fie cu adevărat freventabil în sensul pozitiv al termenului, este esențial să adopte o strategie bazată pe:

• Selecția bazată pe competență – implementarea unor criterii clare pentru ocuparea funcțiilor publice.
• Transparentizarea procesului de numire – publicarea CV-urilor, a calificărilor și a motivelor pentru care o persoană este selectată.
• Implementarea unui cod de etică – reguli stricte privind conflictul de interese și nepotismul.
• Monitorizarea performanței funcționarilor publici – evaluări periodice bazate pe rezultate și nu pe loialitate politică.

Concluzie: Liderul freventabil al viitorului?

Dacă politica românească va continua pe actuala traiectorie, liderul politic „freventabil” va rămâne doar un produs al rețelelor de influență. Însă, o schimbare reală poate apărea doar atunci când freventabilitatea va fi sinonimă cu profesionalismul, transparența și etica administrativă.

Până atunci, vom asista la perpetuarea acelorași practici care transformă instituțiile statului în feude personale ale unor grupuri de interese.

Adevărata întrebare rămâne: Când vom avea lideri politici freventabili pentru cetățeni, nu doar pentru propriile rețele?