Anul bisericesc ortodox se deschide cu o sărbătoare de mare însemnătate – Nașterea Maicii Domnului, prăznuită la 8 septembrie.
Această zi marchează nu doar un moment de bucurie pentru întreaga creștinătate, ci și începutul drumului mântuirii, întrucât Fecioara Maria a fost aleasă să fie Maica Fiului lui Dumnezeu.
Părinții Maicii Domnului – Ioachim și Ana
Sfânta Fecioară Maria a fost rodul rugăciunilor și al răbdării Sfinților și Drepților Ioachim și Ana, soți din Nazaret, care multă vreme au rămas fără copii. Sfântul Ioachim, descendent al seminției lui Iuda și strănepot al regelui David, și Sfânta Ana, provenită din seminția preoțească a lui Levi, erau desconsiderați de popor din cauza sterilității lor. În acele vremuri, lipsa de urmași era privită ca o pedeapsă pentru păcate ascunse, iar Ioachim a fost chiar umilit în templu pentru această pricină.
Însă Dumnezeu, Care ascultă rugăciunile celor cu inimă smerită, a rânduit să le dăruiască un copil. Sfânta Ana a primit binecuvântarea de a naște o fiică menită unei misiuni sfinte și unice: aceea de a deveni Maica lui Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.
Pururea-Fecioria Maicii Domnului
Maica Domnului este numită „Fecioara” încă din Evanghelia după Luca, iar Biserica mărturisește adevărul că ea este pururea-fecioară: înainte de naștere, în naștere și după naștere. În Vechiul Testament, această taină a fost preînchipuită prin „rugul aprins” pe care l-a văzut Moise, care ardea, dar nu se mistuia.
În tradiția teologică și liturgică a Bisericii, ea poartă numele de Theotokos – Născătoare de Dumnezeu, o mărturisire solemnă a rolului său unic în istoria mântuirii. Pentru aceasta, imnografia o laudă drept „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”.
Maica Domnului – mijlocitoare pentru oameni
Cinstirea Fecioarei Maria nu se limitează la trecutul istoric al Nașterii sau al rolului său de mamă a Mântuitorului. Ea rămâne, în viața Bisericii, mijlocitoarea tuturor oamenilor înaintea Fiului ei, Iisus Hristos. Rugăciunile înălțate către Maica Domnului sunt primite ca o chemare la ajutor, iar Biserica o invocă neîncetat în imnuri, acatiste și paraclise.
Prin sărbătoarea Nașterii sale, creștinii sunt chemați să-și reînnoiască speranța și să-și întărească credința în dragostea milostivă a lui Dumnezeu, Care își arată puterea prin cele mai smerite și neașteptate căi.
