România și Uniunea Europeană, oficial în dispută în privința pensiilor speciale

În prezent, în România, Guvernul se confruntă cu situația ultimatumului dat de către Uniunea Europeană, acela că pentru a primi banii alocați prin PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență), țara noastră trebuie să își asume angajamentele asumate la depunerea PNRR,  mai ales cel legat de revizuirea pensiilor speciale.

Săptămâna viitoare, reprezentanții Comisiei Europene vor veni la București pentru a discuta cu autoritățile guvernamentale de la București. Concret, Comisia Europeană a emis un punct de vedere:  există întâlniri periodice, în format clasic dar și on-line cu statele membre pentru a veghea la derularea proiectelor naționale de reziliență iar „misiunea în România face parte din aceste întâlniri periodice.”

 „Pierdem banii din PNRR dacă nu reformăm pensiile speciale” :  Ce ar însemna concret pierderea banilor din PNRR?

PNRR a fost scris de către Cristian Ghinea, membru al USR iar acolo, România își asuma revizuirea pensiilor speciale. PNL și USR alături de UDMR erau în guvern, iar în noiembrie 2021, USR a rămas în afara puterii, locul său fiind luat de PSD. Practic, PNL a fost parte a semnării PNRR și al asumării, iar PSD s-a opus. Este clar de ce acum totul este blocat și de ce PSD a anunțat prin Marius Budăi Ministrul Muncii că va merge la Bruxelles să renegocieze.

Înainte de toate, ideea cu pierderea banilor din PNRR trebuie analizată. Prin acest PNRR, România va beneficia de 29, 2 miliarde euro. 16 miliarde euro snt bani împrumutați și doar 13,2 miliarde euro ar fi din granturi. Deci, România ar pierde efectiv numai 13, 2 miliarde, pentru că pe ceilalți 16, 2 ar trebui să îi inapoieze cu dobândă. 

România a absorbit 80% din fondurile cadrului european bugetar multianual 2014-2020 și are la dispoziție fondurile din cadrul european bugetar multianual 2021-2027. Așadar, România are posibilitatea de a folosi bani europeni nerambursabili. PNRR este cu dus și întors, pentru că nerespectarea jaloanelor duce la returnarea banilor. România are al doilea cel mai complex PNRR după Spania. România are 500 clauze și jaloane, Spania are 507 jaloane. 

Ce a convenit, preliminar Coaliția?

Deja în România, Coaliția  guvernamentală a anulat două ședințe pe această temă deși le anunțase public, una chiar programată azi. Ieri, întâlnirea preliminară s-a încheiat fără concluziile așteptate.

Coaliția a stabilit ca mâine, 28 martie 2023, să introducă în comisiile de specialitate din Parlament amendamentele: impozitarea cu 15% a sumelor care nu sunt provenite din contributivitate, interdicția ca pensia să depășească venitul din perioada activității. Va exista o singură pensie specială în plată.  Coaliția nu este de acord cu procentul de 45% din venitul cumulat din activitate pentru cuantumul pensiei.

Pe 29 martie, Senatul ar urma să adopte proiectul de lege de reformă a pensiilor speciale, apoi proiectul va ajunge la Camera Deputaților, cameră decizională.

Poziția UE este intransigentă: revizuirea pensiilor speciale inclusiv a celor militare

UE a exprimat un punct de vedere la  15 februarie 2023: „Revizuirea vizează toate pensiile speciale, inclusiv a celor militare, cu scopul de a le alinia cu principiul contributivității și face parte dintr-o reformă mai amplă a sistemului public de pensii, reprezentând un element cheie al Planului Național de Redresare și Reziliență al României. Pentru toate țintele și jaloanele incluse in PNRR există un dialog constant între autoritățile române și Comisia Europeana însă o evaluare oficială este realizată în momentul în care autoritățile transmit o cerere de plată”.

Pensiile militare nu sunt pensii speciale

Cadrul legislativ românesc privin pensiile militare de stat începe în 1865, cu legea dată de Alexandru Ioan Cuza și continuă cu legea din 1868, dată de domnitorul Carol I, În mare, pensiile militate au respectat cadrul tradițional de după 1865, inclusiv după momentul 1878 dar și după 6 martie 1945 și după 22 decembrie 1989.

Un militar nu iese la pensie, el trece în rezervă. Spre deosebire de un angajat civil care iese la pensie, militarul în rezervă poate reveni în condițiile legii în activitate cu dreptul de soldă, funcție, grad și comandă aferente fără nicio deosebire. Așadar, angajamentul militar continuă și după așa zisa ieșire la pensie.

Legea pensiilor militare din 2015 (Legea 223/24 iulie 2015) precizează clar:

„Capitolul I

Articolul 2

e) principiul autonomiei, bazat pe organizarea, conducerea și administrarea, de sine stătătoare, a sistemului pensiilor militare de stat de către instituțiile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale

;f) principiul recunoștinței față de loialitatea, sacrificiile și privațiunile suferite de militari, polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și familiile acestora pe timpul carierei.”

Articolul 3

i) stagiu de cotizare – perioada în care persoanele prevăzute la lit. a)-c) au datorat/plătit contribuții de asigurări sociale de stat în sistemul public de pensii;

j) vârstă standard de pensionare – vârsta stabilită de prezenta lege, la care se poate obține pensie pentru limită de vârstă, în condițiile legii, precum și vârsta din care se operează reducerile prevăzute de lege;

k) case de pensii sectoriale – casele de pensii care funcționează în subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații, care îndeplinesc atribuțiile prevăzute de prezenta lege și funcționează cu respectarea legislației în vigoare privind protecția informațiilor clasificate în instituțiile din sistemul național de apărare națională, ordine publică și securitate națională”.

România nu se deosebește de Franța sau Germania, state UE și NATO

Legea 223/24 iulie 2015  este citată de Ministerul Apărării Naționale care prezintă situația pensiilor militare astfel:

„Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor care urmează să se pensioneze, fără includerea unei serii de prime, sporuri, indemnizații specificate în textul legii.

Cuantumul pensiei de serviciu se determină în procente din baza de calcul, începând cu 65%, pentru o vechime cumulată de cel puțin 25 de ani, la care se adaugă 1% pentru fiecare an care depășește această vechime, dar nu mai mult de 85%.”

S-a acreditat ideea că România face notă discordantă în NATO și UE, ceea ce nu este adevărat. Ministerul Apărării Naționale a prezentat situația din Franța și Germania:

„În Franța, baza de calcul (numită soldă brută) este reprezentată de media remuneraţiei primite de militar în ultimele şase luni de serviciu efectiv înainte de ieşirea la pensie, fără a fi luate în calcul diversele prime de care a beneficiat.Formula de calcul a pensiei este foarte simplă: (numărul de trimestre lucrate / numărul de trimestre necesare pentru pensionare) × 75% × solda brută.

În Germania, baza de calcul a pensiei militare se stabileşte în funcţie de media celor mai mari venituri salariale ale militarului, la alegerea acestuia, din care se va asigura până la 73% pentru pensie. Pentru calculul pensiei se aplică un coeficient de 1,79% pentru fiecare an de vechime.

Militarii care au activat ca piloţi sau mecanici de bord beneficiază de o creştere cu 16,86% a drepturilor de pensionare. În cazul pensionării anticipate, valoarea pensiei scade cu 3,6% pentru fiecare an, dar nu mai mult de 10,8%.

Militarii germani se pot pensiona începând cu vârsta de 55 de ani, dar există sporuri de vechime. Pentru lucrul în condiţii deosebite (inclusiv participare la misiuni în teatre de operaţii) pentru o perioadă de minimum 180 de zile (din care cel puţin 30 de zile fără întrerupere), vechimea în muncă se dublează.”

Așadar, atât timp cât militarul a contribuit prin stagiu de cotizare la pensie, pensia sa este pe principiul contributivității, deci nu este pensie specială.  România are un cadru legislativ pentru pensiile militare care nu se deoebește fundamental de situața din cele mai importante state ale UE, Germania și Franța.