TRADIȚII și OBICEIURI asociate cu Ziua Înălțării Sfintei Cruci

Înălțarea Sfintei Cruci, celebrată în fiecare an pe 14 septembrie, marchează una dintre cele mai importante sărbători creștine dedicate onorării crucii, simbol al iubirii și salvării lumii din robia morții și a răului

Această zi este o ocazie pentru credincioși să se roage, să postească și să se gândească la semnificația profundă a crucii în creștinism.

Înălțarea Sfintei Cruci este un moment de purificare a trupului și sufletului, motiv pentru care se practică post negru în această zi. Dacă postul nu este posibil din motive de sănătate, se recomandă evitarea consumului de usturoi, nuci, prune și pește, deoarece aceste alimente pot avea unele asemănări cu semnul crucii.

Această sărbătoare are două evenimente semnificative în istoria creștinismului: Aflarea Crucii și înălțarea ei în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului în anul 335 și aducerea Sfintei Cruci de la perși în 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius, care a așezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

De asemenea, Ziua Crucii marchează și viziunea împăratului Constantin, care a văzut o cruce formată din stele pe cer și a obținut victoria în lupta cu Maxențiu. Mama lui, Elena, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, iar aceasta a fost descoperită la Ierusalim, aproape de Golgota, alături de alte două cruci identice. Adevărata Cruce a fost identificată prin minune, atunci când o tânără a înviat în prezența ei.

Ziua Crucii marchează sfârșitul verii și începutul toamnei și este cunoscută sub diverse denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor și Ziua Șarpelui. În zonele viticole, aceasta reprezintă începutul culegerii viilor. De asemenea, se crede că șerpii și alte reptile încep să se retragă în ascunzișurile subterane, iar țăranii cred că aceștia se adună pentru a produce o piatră nestemată, folosită pentru vindecarea bolilor.

Obiceiuri specifice acestei zile includ sfințirea plantelor magice precum busuiocul, menta, măghiranul și cimbrul, care sunt păstrate în casă pentru a alunga spiritele rele și bolile și pentru a avea grijă de păsări și animale. Se crede că aceste plante au puteri vindecătoare.

De asemenea, credincioșii sfințesc ulcele cu miere și lapte, pe care le oferă săracilor în memoria rudelor decedate. Cu fir de ață roșie se leagă de toarta cănițelor, iar fiecare cană este acoperită cu un colac.

Tradițiile mai includ colectarea plantelor de leac și ducerea lor la biserică pentru a fi sfințite, acestea fiind folosite ulterior pentru vindecarea unor boli sau în farmece de dragoste.

În ceea ce privește superstițiile, se spune că dacă tună în Ziua Crucii, va urma o toamnă lungă, iar dacă se adună un cârd de ciori gălăgioase, va cădea bruma. De asemenea, se crede că nu este bine să culegi calinele înainte de această sărbătoare, deoarece acest lucru ar aduce o noapte geroasă în ajunul sărbătorii.

În concluzie, Ziua Crucii este o sărbătoare profundă și plină de tradiții, care marchează importanța crucii în creștinism și încheierea verii în cultura populară.