Pe 24 iunie, creștinii prăznuiesc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, o sărbătoare cu profunde rădăcini religioase, dar și cu un puternic ecou în tradiția populară românească, unde este cunoscută drept Sânziene sau Drăgaica.
Această sărbătoare are origini precreștine și este una dintre cele mai vechi și iubite serbări câmpenești, legată de solstițiul de vară și de mijlocul verii agrare. Pentru că se celebrează la doar trei zile după solstițiul de vară, în popor mai este numită și „Cap de vară”.
Sânzienele sau Drăgaicele sunt văzute ca întruchipări mitice ale iubirii și fertilității, spirite feminine nocturne care se arată pe câmpuri în noaptea de 23 spre 24 iunie.
În credința populară, Sânzienele sunt zâne bune, femei frumoase, misterioase, considerate preotese ale soarelui, ascunse în păduri neumblate de oameni. Se spune că în această noapte ele coboară printre muritori, cântă și dansează, binecuvântând plantele cu puteri vindecătoare, aduc rod bogat ogoarelor și fertilitate femeilor, înmulțesc animalele, alină bolile și protejează recoltele de grindină și furtuni.
Totuși, aceste zâne nu trebuie nesocotite. Dacă oamenii nu le respectă, Sânzienele se pot transforma în forțe ale naturii greu de stăpânit: pot stârni vijelii, aduce grindină, lovi cu „lanțul Sânzienelor” sau lăsa câmpurile fără roadă.
Originile Sânzienelor se regăsesc într-un vechi cult solar, dar în prezent tradiția s-a contopit cu elemente creștine, fiind asociată cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și cu aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, așa cum arată sursa crestinortodox.ro.
