Tradiții și superstiții la români în ziua de Ignat. Când se taie porcul? De unde vine obiceiul?

Ciclul sărbătorilor de iarnă își are începutul pe 20 decembrie, odată cu Ignatul, un eveniment legat de tradiționala sărbătoare a jertfei pentru belșug (Godea, 2007: 389), conform reprezentanților Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

În calendarul ortodox, se onorează Sfântul Ignatie Teofanul. În mediul satului tradițional, în această zi, se realiza tăierea porcului, un obicei care continuă să fie practicat în toate zonele țării, deși data exactă nu mai este respectată riguros.

Poporul denumește această sărbătoare „Iganat” sau „Ignatul porcilor”, iar tăierea porcului era singura activitate autorizată în această zi.

De asemenea, în aceeași zi, în apropierea solstițiului de iarnă, se sărbătorește „Înătoarea”, forma feminină a Ignat, o figură mitică din Panteonul românesc care sancționează femeile care sunt prinse lucrând în ziua de 20 decembrie (Ghinoiu, 1999: 227).

Ritualul sacrificării porcului în perioada premergătoare sărbătorilor de Crăciun evocă jertfele de animale efectuate de popoarele antice (egipteni, greci, romani) în tranzițiile de la un an sau anotimp la altul.

Tradiții și superstiții la români în ziua de Ignat

În tradiția românească există, de asemenea, numeroase obiceiuri și superstiții asociate acestei zile. Se crede că în această noapte spiritele malefice pot lua belșugul locuinței, motiv pentru care se presară mei și sare în jurul casei, al hambarelor și al curții.

Prin urmare, în Ajunul Ignatului se fierbe grâu, iar capul familiei îl tămâiază și îl binecuvântează. Toți membrii familiei consumă acest grâu fiert, iar restul se oferă dimineața la păsări.