Pe 14 septembrie, Biserica Ortodoxă și cea Catolică sărbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai mari sărbători creștine
Aceasta comemorează descoperirea Sfintei Cruci de către Sfânta Împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea, pe locul Răstignirii lui Hristos în Ierusalim.
Semnificația religioasă: Creștinii văd crucea ca simbol al suferinței, răstignirii, dar și al biruinței lui Hristos asupra păcatului și morții. La slujbele speciale din această zi, preoții poartă crucea împodobită cu flori și o ridică la loc de cinste, în cadrul procesiunilor. Rugăciunile din această zi sunt orientate către mântuire și înțelegerea sacrificiului suprem al lui Hristos pentru omenire.
Tradiții populare în România:
1. Post aspru: În ziua de 14 septembrie, se ține post aspru, iar credincioșii consumă doar alimente de post. Acest obicei exprimă smerenia față de suferințele lui Hristos.
2. Sărbătoarea viei și a roadelor: În multe zone ale României, această zi este considerată începutul toamnei, iar tradițiile se leagă de culegerea viilor. În sudul țării, gospodarii aduc struguri la biserică pentru a fi binecuvântați, iar aceștia devin simboluri ale bunăstării și ale recoltelor bogate.
3. Protecția casei și a familiei: În credința populară, Sfânta Cruce are puterea de a proteja casa și familia de rele. Țăranii sfințesc crengi de busuioc sau mărăcini, pe care le așază la ferestre sau uși pentru a ține departe duhurile rele.
4. Ziua serpilor și a plantelor de leac: În tradiția populară, se crede că în această zi șerpii și alte vietăți subpământene se retrag în ascunzători pentru a hiberna. De asemenea, se spune că plantele medicinale culese în această zi capătă puteri tămăduitoare mai mari.
5. „Ziua Crucii” – semn al protecției: În această zi nu se lucrează pământul, pentru a nu atrage nenorociri asupra casei sau a animalelor. Se mai crede că cei care își serbează onomastica de Ziua Crucii vor fi ocrotiți de boală și necazuri.
Această sărbătoare este una de meditație profundă, dar și de recunoștință pentru darurile primite de la Dumnezeu, fiind un moment important în viața spirituală a credincioșilor.
