Dumitrina Mitrea (AUR): „La un an de la implementare, noul Cod Silvic eșuează între promisiuni și realitatea din teren”

Palatul Parlamentului a găzduit pe 16 decembrie cea de-a 13-a dezbatere publică de specialitate, organizată de Partidul AUR, având ca temă centrală rolul și eficiența noului Cod Silvic, la un an de la intrarea sa în vigoare

Timp de patru ore, specialiști din domeniul silvic, parlamentari și reprezentanți ai societății civile au analizat impactul real al noii legislații asupra gestionării fondului forestier din România.

În centrul discuțiilor s-a aflat evaluarea modului în care Codul Silvic răspunde obiectivelor asumate: trasabilitate, responsabilitate și protecția durabilă a pădurilor. Concluziile dezbaterii au evidențiat însă un decalaj semnificativ între cadrul legal și aplicarea sa practică.

Monitorizarea pădurilor: sisteme necorelate și date greu accesibile

Deputatul AUR de Neamț, Dumitrina Mitrea, a subliniat una dintre cele mai mari vulnerabilități ale actualului sistem: lipsa integrării platformelor de monitorizare.

„Platformele de monitorizare nu sunt integrate, iar datele esențiale sunt greu accesibile sau neactualizate, ceea ce slăbește capacitatea de intervenție în timp real”, a declarat parlamentarul.

Această fragmentare digitală reduce eficiența controalelor, îngreunează combaterea tăierilor ilegale și limitează capacitatea autorităților de a reacționa prompt în situații critice.

Birocrația excesivă blochează comunitățile locale

Un alt punct sensibil semnalat în cadrul dezbaterii îl reprezintă procedurile de licențiere, descrise drept excesiv de birocratice și lipsite de coerență la nivel național.

Diferențele de aplicare între județe, timpii mari de avizare și lipsa unor fluxuri administrative standardizate generează întârzieri semnificative, afectând direct operatorii economici și comunitățile locale dependente de activitățile forestiere.

Sancțiuni neclare și aplicare deficitară

Deși noul Cod Silvic introduce sancțiuni menite să descurajeze abaterile, claritatea și aplicabilitatea acestora rămân discutabile. Potrivit participanților la dezbatere, aplicarea sancțiunilor este adesea îngreunată de lipsa resurselor administrative și de proceduri neuniforme.

Această situație creează un sentiment de impunitate și reduce efectul preventiv al legislației.

Reîmpădurirea – un obiectiv asumat doar pe hârtie

Un capitol esențial pentru viitorul fondului forestier îl constituie reîmpădurirea și regenerarea pădurilor, domeniu în care implementarea Codului Silvic este considerată insuficientă.

Termenele nerespectate, lipsa unor stimulente financiare reale și absența unor mecanisme ferme de responsabilizare duc la risipirea eforturilor și a resurselor deja alocate.

Conflicte legislative și ambiguități în practică

Specialiștii au semnalat și conflicte evidente între noul Cod Silvic și alte reglementări existente, ceea ce generează blocaje administrative și ambiguități pentru actorii locali. Aceste suprapuneri legislative afectează funcționalitatea sistemului și creează incertitudine juridică.

Soluțiile propuse de specialiști

În urma dezbaterilor, experții din domeniul silvic au formulat o serie de soluții pragmatice, menite să corecteze disfuncționalitățile actuale:

• crearea unor platforme naționale integrate pentru trasabilitatea lemnului;

• simplificarea fluxurilor operaționale și uniformizarea procedurilor la nivel național;

• creșterea capacității de control prin resurse umane și logistice adecvate;

• introducerea unor stimulentente clare și eficiente pentru reconstrucția fondului forestier.

Concluzie: o legislație fără consens profesional

În încheiere, deputatul Dumitrina Mitrea a formulat o critică fermă la adresa modului în care a fost elaborat noul Cod Silvic:

„La un an de la implementare, Codul silvic, scris pe genunchi în laboratoarele Guvernului, fără acceptarea implicării totale a specialiștilor, devine un ridicol într-un domeniu extrem de important pentru dezvoltarea economică reală a României.”

Dezbaterea de la Palatul Parlamentului a demonstrat că protecția pădurilor nu poate fi realizată prin acte normative formale, ci doar printr-un dialog real cu specialiștii și prin politici publice coerente, aplicabile și adaptate realităților din teren.