Senatorul Sorin LAVRIC, în contextul celebrării a 105 ani de la nașterea părintelui Iustin Pârvu: „De la el am învățat că a fi cult înseamnă să-ți folosești intelectul pentru a-ți trăi credința”

Senatorul AUR Sorin Lavric a participat, alături de deputatul Dumitrina Mitrea, la o seară dedicată Părintelui Iustin Pârvu la Biblioteca „G.T.Kirileanu” din Piatra-Neamț, cu ocazia împlinirii a 105 ani de la nașterea acestuia

Evenimentul a adunat un public numeros, iar părintele arhimandrit Hariton Negrea (starețul mănăstirii Petru Vodă), părintele protopop Valentin Tofan și preotul profesor Vasile Păvăleanu au evocat figura marcantă a ctitorului mănăstirii Petru Vodă.

Lavric a evidențiat că Părintele Iustin a reprezentat întruchiparea pocăinței (metanoia), exprimând o profundă transformare interioară după ce a petrecut 16 ani în închisoare.

„Joi 8 februarie, la biblioteca „G.T.Kirileanu” din Piatra-Neamț, am participat, alături de doamna deputat Dumitrina Mitrea, la o seară dedicată părintelui Iustin Pârvu, cu prilejul împlinirii a 105 ani de la naștere.

În fața unui numeros auditoriu, ctitorul mănăstirii Petru Vodă a fost evocat de părintele arhimandrit Hariton Negrea (starețul mănăstirii Petru Vodă), părintele protopop Valentin Tofan și preotul profesor Vasile Păvăleanu. Amfitrionul întâlnirii a fost doamna director Mihaela Mereuță.

Măcar un gând se cuvine să spun despre părintele Iustin: nu a fost doar un întemeietor de lăcașuri de cult, dar mai ales un ctitor de conștiințe creștine. De la el am învățat că a fi cult înseamnă să-ți folosești intelectul pentru a-ți trăi credința. A fi cult înseamnă să ai mereu în minte gândul că, dincolo de necesitate (cauzalitate naturală) și de întâmplare (hazardul irațional), mai există o felie de gratuitate a cărei origine stă în grația divină (providența). Iustin nu mai trăia sub spectrul necesității materiale, ci sub bolta grației în duh.

Iată de ce părintele Iustin a fost întruchiparea pocăinței (metanoia): a te descompune în trup pentru a învia în spirit. Să vorbești despre pocăință nu e mare lucru, e semn actoricesc de dexteritate retorică. Mult mai anevoie, iar pentru majoritatea dintre noi chiar imposibil, este s-o treci în propria ființă. Părintele Iustin trecuse pragul. După 16 ani de pușcărie, era om numai după înfățișare. Pe dinăuntru, umoarea ce îi dospea în vine nu mai era de aici, ci din locul în vederea căruia se pregătise toată viața. Fericiți cei ce au avut prilejul să-l cunoască”, a precizat senatorul AUR de Neamț Sorin Lavric.