Unul dintre cele mai îndelungate dosare aflate pe rolul instanțelor din România este cel în care mai multe persoane cunoscute din mediul de afaceri nemțean au fost trimise în judecată de DIICOT, sub acuzații ce țin de criminalitatea organizată.
Deși debutul judecății în anul 2016 nu ar fi, în sine, ieșit din comun, vorbim despre un dosar penal, nu despre un litigiu civil, unde duratele mari sunt frecvente. În materia penală, trecerea timpului aduce însă cu sine riscul intervenirii prescripției, situație în care faptele pot fi considerate existente, dar nu mai pot fi sancționate din cauza depășirii termenelor legale. Într-un asemenea scenariu, inculpații scapă de orice consecință penală și rămân cu un cazier judiciar fără pată.
Zeci de termene la instanța de fond
În acest dosar au fost judecați Misăilă Gheorghe Dan, Trifan George, Trifan Vasile, Vlasie Gheorghe, Vlasă Ionuț Ciprian, Mihai Stan și Gheorghe Eugen Cristian, alături de părțile responsabile civilmente – societățile SC Grup Est Security SRL, SC Antrepriza de Construcții Drumuri și Autostrăzi SRL și SC Ștef Edil CDP SRL, chemate să răspundă pentru prejudiciile produse.
Cazul a devenit public pe 7 aprilie 2016, când DIICOT anunța efectuarea a 51 de percheziții în 14 județe și în București, într-o anchetă ce viza destructurarea unui grup infracțional organizat, specializat în evaziune fiscală și spălare de bani. Faptele ar fi avut loc între 2012 și 2015.
Potrivit procurorilor, gruparea ar fi folosit un mecanism complex bazat pe societăți comerciale create sau preluate special pentru emiterea de facturi fictive, prin care se diminuau ilegal obligațiile fiscale și se justificau transferuri financiare consistente. Banii ar fi fost ulterior retrași în numerar sau transferați între conturi, prin metode menite să ascundă traseul sumelor. Prejudiciul estimat la acel moment se ridica la aproximativ 16 milioane de euro.
Inițial, mai multe persoane au fost reținute pentru 24 de ore, fiind ulterior puse sub control judiciar. Doar o parte dintre acestea au fost trimise efectiv în judecată, dosarul ajungând pe rolul Tribunalului Neamț în iunie 2016.
Aproape opt ani până la prima sentință
După aproximativ șapte ani și jumătate și nu mai puțin de 70 de termene, instanța de fond s-a pronunțat. Pedepsele dispuse au fost severe: Misăilă Gheorghe Dan – 11 ani și 10 luni de închisoare, Trifan George – 11 ani și 6 luni, Vlasă Ionuț Ciprian – 10 ani, Vlasie Gheorghe – 7 ani, iar Mihai Stan – 7 ani de detenție, toate cu executare.
De asemenea, inculpații au fost obligați la plata unor sume importante către partea civilă, ANAF, deși o mare parte din prejudiciu fusese deja recuperată pe parcursul procesului. În cazul altor inculpați, Tribunalul Neamț a dispus încetarea procesului penal, constatând intervenirea prescripției răspunderii penale.
Drumul dosarului în apel
Hotărârea a fost atacată atât de inculpați, cât și de Fisc, iar cauza a ajuns la Curtea de Apel Bacău, fiind ulterior strămutată la Curtea de Apel Suceava. În această etapă, dosarul a cunoscut noi amânări succesive, pe parcursul anului 2024.
La Suceava, după mai multe termene, instanța a stabilit inițial pronunțarea pentru aprilie 2025, ulterior amânată de repetate ori, până în noiembrie. Toate acestea în condițiile în care Codul de procedură penală prevede termene stricte pentru deliberare și pronunțare, cu posibilitatea unei singure amânări, limitată ca durată.
La ultimul termen, pe 24 noiembrie 2025, instanța a decis repunerea cauzei pe rol și a fixat un nou termen pentru ianuarie 2026, invocând apariția unor elemente noi legate de prescripția răspunderii penale și de modificarea componenței completului de judecată.
Un proces care intră în al zecelea an
Astfel, dosarul pășește în cel de-al zecelea an de judecată. Există deja premisele ca, la următorul termen, instanța să constate intervenirea prescripției, ceea ce ar face imposibilă aplicarea unor pedepse penale, indiferent de gravitatea faptelor imputate.
Privind retrospectiv, statul român a alocat resurse semnificative, timp de aproape un deceniu, pentru investigarea și judecarea unor presupuse fraude de ordinul zecilor de milioane de euro. Finalul acestui demers judiciar riscă însă să confirme că, din cauza duratei excesive a procedurilor, sancționarea penală nu mai este posibilă, chiar dacă acuzațiile s-ar dovedi întemeiate.