Abuz în Bucovina? Drama unei tinere familii care a inceput o afacere la Aeroportul Suceava (Ep II)

O familie de tineri investitori din Suceava, cu trei copii, trăieşte, de câţiva ani, o adevărată dramă, fiind puşi în situaţia de a-şi pierde agoniseala de o viaţă, după ce au investit toţi banii într-o afacere pe care acum unii vor să le-o închidă şi să-i impingă la faliment

Familia Vicol a crezut în promisiunile repetate ale administraţiei sucevene, cum că investitorii privaţi vor fi sprijiniţi pentru a se întoarce acasă din pribegie şi pentru a investi banii câştigaţi peste hotare în Bucovina. Însă au aflat apoi, pe propria piele, că nu erau decât nişte promisiuni şi că, de fapt, unii investitori pot deveni victime ale unui război continu purtat de autorităţile locale împotriva lor.

Abuz în Bucovina? Drama unei tinere familii care a inceput o afacere la Aeroportul Suceava (Ep I)

După ani de muncă şi după ce a investit aproximativ 200.000 de euro, li se cere acum nici mai mult nici mai puţin decât să dărâme tot ce au construit şi să plece de tot din Aeroport. Cum s-a ajuns aici şi care sunt motivele, veţi afla pe parcursul unui interviu structurat pe patru episoade, publicat de News Moldova.

Episodul II – Alba neagra cu terenurile şi o soluţie “miraculoasă”

În primul episod, Alexandra Vicol, administrator al AVA WING, a povestit cum o iniţiativă onestă de a investi pe un teren administrat de Aeroportul Suceava s-a transformat într-un coşmar pentru investitori şi a căpătat valenţe ce ţin de absurd. Terenul pe care l-au câştigat la licitaţie pentru a construi pe el, era “viciat” de nişte cabluri care nu permiteau construirea pe el, primesc alt teren la schimb, dar, când să se apuce de construit, apare o autorizaţie expirată pentru amenajarea unui parc pe noul teren şi investitorii sunt trimişi din nou la primul teren, cel cu cablurile. Cu promisiunea că le va fi prelungită perioada contractuală.

“Văzându-ne nevoiţi să acceptăm şi având încredere în ei că există bunăcredinţă, chiar dacă am suportat pierderea financiară cu toate proiectele până acum, am acceptat să revenim pe vechiul amplasament”, îşi reîncepe povestea Alexandra Vicol.

Cablurile, cum rămâne cu cablurile?

La curiozitatea noastră, absolut firească, legată de impedimentul cu cablurile, Alexandra Vicol a răspuns: “Am mers din nou la primărie pentru un nou certificat de urbanism, am refăcut în totalitate proiectul, iar, cu cei de la Telekom, conducerea aeroportului ne-a promis că va fi găsită o soluţie pentru a putea construi (n.r.: de ce nu a fost găsită din prima soluţia “miraculoasă”?!). Cei de la Telekom ne-au spus că sunt două variante: mutarea acelor cabluri, evident pe cheltuiala noastră, cu tot cu proiect pentru aşa ceva, la nişte costuri fabuloase sau să protejăm cablurile, fără a le mai muta. Să fie protejate cu nişte tubulaturi speciale, nu intru în amănunte tehnice, vă spun doar că tot noi am suportat costurile. (…) Dacă îmi cereţi mie părerea, eu cred că iniţial reprezentanţii Aeroportului şi ai CJ nu aveau habar de acele cabluri deşi ar fi trebuit să existe proiecte… Cablurile mergeau către turnul de control, iar acesta era proaspăt ridicat. Aşadar ei au scos la licitaţie un teren care nu era liber de sarcini, iar noi am fost ghinioniştii care am câştigat licitaţia“.

Avizarea avizării şi… organul competent

“După ce am scos autorizaţia de construcţie am mers către cei de la Regia Autonomă, mai exact către domnul director. I-am spus că vrem să construim, am trimis proiectul final spre aprobare. Ne-au zis că mai avem nevoie de un aviz care nu era specificat în certificatul de urbanism. L-au inventat pe loc. Un aviz de la arhitectul judeţului Suceava şi arhitectul aeroportului. Am făcut şi acest lucru, am făcut o adresă am ataşat proiectul şi am rugat să ni se dea un aviz. Arhitectul cu pricina ne răspunde că el nu este organ competent pentru a aviza, el poate cel mult să-şi dea o părere cu privire la aspectul clădirii. A formulat părerea, iar noi am respectat-o. Am notificat reprezentanţii Aeroportului că noi avem şi acest acord şi în sfârşit ne-am putut apuca de construcţie”, a mai povestit Alexandra Vicol.

Acte adiţionale cu “cântec”

“Am obţinut apoi toate avizele necesare pentru ca un restaurant să funcţioneze, am făcut fluxurile, am făcut investiţia, respectiv o clădire cu două etaje, terasa în faţă. Apoi am intsuit personalul, am făcut tot ceea ce am ştiut noi mai bine pentru a putea funcţiona. Am deschis. Şi am ajuns la momentul în care ne expira contractul. Şi am făcut o cerere de prelungire a contractului. În contract, vă reamintesc, se spune că perioada contractuală este de 24 de luni cu prelungire din 12 în 12 luni. Nici asta nu s-a respectat. Noi am prelungit contractele din trei în trei luni, după cum se poate vedea din actele adiţionale. Explicaţiile erau ba că nu are Consiliul de Administraţie un punct de vedere cu privire la viitorul acelei zone pe termen lung, ba tarifele nu sunt stabilite, o bâlbâială permanentă din partea lor, în opinia noastră”, a mai spus Alexandra Vicol.

O clauză cu bucluc

“La un moment dat au încercat un mişmaş şi avem pe rol două procese, la Tribunalul Suceava şi Curtea de Apel Suceava. Au schimbat contextual înţelesul unei definiţii din contract şi, în opinia mea, au încercat o forţare, care nu le-a ieşit, să renunţăm la o clauză contractuală prin care noi ne asigurăm viitorul construcţiilor noastre. Adică, capitolul 6 din contractul nostru avea două subpuncte, 6.1 şi 6.2. În 6.1 se specifică durata contractului iar în 6.2 se specifică faptul că prelungirea contractului se face în funcţie şi de valoarea investiţiei de fondul de comerţ creat de către investitor iar modificarea preţului de chirie se face prin hotărâre de consiliu judeţean. Asta era clauza. Ei au încercat să facă o interpretare abuzivă prin care au scris doar atât: capitolul 6 va avea următorul conţinut: 6.1 durata închirierii suprafeţelor din contract este până la… Ei consideră că despre 6.2 nu s-a mai discutat despre el, adică nu ar mai exista. Dedesubt însă scrie, restul clauzelor contractuale rămân neschimbate. Eu ce înţeleg. Că rămâne neschimbat şi 6.2. Atât timp cât nu scrie că 6.2 va fi abrogat de comun acord, înseamnă că el a rămas neschimbat”, a mai spus Alexandra Vicol.

Întrebată de ce crede că s-a apelat la acest “mişmaş“, Alexandra Vicol a răspuns.

“Pentru a ne forţa să renunţăm la singurul punct din contract care ne garanta o continuitate a afacerii. Eu consider că abuzurile pe care le-au făcut permanent au fost în formă continuată. Nu ne-au vrut de la început. Chiar dacă mă expun acum unui risc, vreau să vă spun nişte afirmaţii pe care le făcea domnul director Măriuţa cu privire la situaţia noastră. “Domnul Flutur nu vă vrea. Domnul Flutur spune că sunteţi de partea celuilalt partid pentru că licitaţia s-a ţinut când era la conducere un alt partid. Discutaţi cu dumnealui ca să puteţi rămâne. Cu asta am spus tot”.

Dar nu aici se opreşte povestea tristă a investitorilor de bunăcredinţă. Probabil şi pentru că nu au mers la discuţii, războiul împotriva lor a continuat, după cum veţi putea afla din episoadele următoare.