Polițiștii din Suceava au fost mobilizați, marți după-amiază, după ce o femeie a anunțat că fiica sa, în vârstă de 12 ani, a plecat de acasă și nu a mai revenit.
Plecarea este explicată de psihologa Doina Schipor prin nevoia de autonomie specifică acestei vârste, dar și prin lipsa unei comunicări clare. Copila a plecat de acasă pe 14 aprilie și a fost găsită ulterior de polițiști în zona de agrement de pe malul râului Suceava. Ea le-a spus oamenilor legii că a recurs la acest gest după ce i-a fost restricționat accesul la telefon.
Într-o intervenție telefonică la Radio Top, Doina Schipor a declarat că la această vârstă începe preadolescența, etapă în care apar nevoi noi. Printre acestea se numără dorința de autonomie și nevoia de control. Psihologa a subliniat că problema nu este neapărat pedeapsa, ci modul în care aceasta este explicată copilului.
Aceasta a explicat că telefonul are un rol mult mai complex pentru copii decât pare: la această vârstă, el nu este doar un obiect, ci o extensie a relațiilor sociale și chiar a identității. Copiii folosesc telefonul pentru a comunica permanent cu colegii și prietenii, iar lipsa accesului poate genera reacții intense. În acest context, limitarea accesului poate provoca anxietate și teamă, inclusiv frica de a fi exclus, cunoscută și ca fenomenul FOMO.
În opinia psihologei, plecarea de acasă nu trebuie văzută automat ca un gest extrem, ci mai degrabă ca o formă de protest. Este un mod prin care copilul încearcă să recâștige simbolic controlul și să transmită un mesaj emoțional, arătând că nu consideră pedeapsa corectă și că nu se simte înțeles.
Doina Schipor a mai explicat că astfel de reacții sunt specifice vârstei, deoarece adolescenții reacționează predominant emoțional. Strategiile lor de reglare emoțională sunt încă imature, impulsive și bazate pe reacții imediate, precum evitarea situației sau retragerea fizică.
În ceea ce privește soluțiile, psihologa subliniază importanța dialogului. Orice măsură aplicată trebuie să fie înțeleasă de adolescent. Ea recomandă explicarea clară a motivelor și negocierea limitelor sănătoase, astfel încât copilul să înțeleagă consecințele.
În același timp, părinții trebuie să discute deschis despre riscurile unor astfel de reacții, inclusiv expunerea la pericole. Psihologa a subliniat că, în acest caz, faptul că fata nu a plecat departe este un semn pozitiv, care arată că situația poate fi gestionată prin comunicare.
