fbpx
Connect with us

Convergența socială a României: deficitul de competențe depășește deficitul de forță de muncă

convergenta-sociala-a-romaniei:-deficitul-de-competente-depaseste-deficitul-de-forta-de-munca

National

Convergența socială a României: deficitul de competențe depășește deficitul de forță de muncă

Forumul Economic Regional Moldova 2024 – Vatra Dornei, 4–6 iulie


piata muncii - Moldova Invest

Convergența socială a României: deficitul de competențe depășește deficitul de forță de muncă. Deficitul de forță de muncă din România este mai mic în comparație cu alte state membre ale UE, însă lipsa de competențe este în creștere, potrivit analizei naționale privind convergența socială publicată de Comisia Europeană.

Convergența socială a României: deficitul de competențe depășește deficitul de forță de muncă

Sistemul de educație și emigrarea vor agrava deficitul de personal calificat, pe fondul reducerii populației de vârstă activă, avertizează raportul care analizează șapte țări, inclusiv România.

În timp ce deficitul de forță de muncă rămâne redus în comparație cu alte state membre, cel de competențe este în creștere, conform analizei publicate de Comisia Europeană. Aceasta avertizează că deficitul riscă să fie amplificat de scăderea populației active (estimată să se diminueze cu 23,7% până în 2050), participarea scăzută pe piața muncii, emigrația, declinul demografic și ineficiența sistemului de educație și formare profesională.

Aproape 80% dintre angajatori raportează dificultăți în ocuparea posturilor vacante, potrivit celui mai recent studiu privind perspectivele de angajare realizat de Manpower Group.

Deși posturile vacante par a fi ocupate, există o provocare în găsirea lucrătorilor cu setul adecvat de competențe, ceea ce indică un deficit de competențe și neconcordanțe între calificările disponibile și cererea de pe piața muncii.

Deși deficitul de forță de muncă este mic în comparație cu alte țări UE, lipsa de competențe continuă să crească, arată analiza Comisiei Europene. Raportul avertizează că această problemă ar putea deveni mai acută din cauza scăderii populației active (care se estimează că va scădea cu 23,7% până în 2050), a ratei scăzute de participare pe piața muncii, a emigrației, declinului demografic și a ineficienței sistemului de educație și formare profesională.

Un procent de aproape 80% dintre angajatori raportează dificultăți în ocuparea posturilor vacante, conform ultimului studiu realizat de Manpower Group privind perspectivele de angajare.

Chiar dacă posturile vacante sunt ocupate, angajatorii întâmpină provocări în găsirea lucrătorilor cu setul necesar de competențe, evidențiind astfel un deficit de competențe și o nepotrivire între calificările disponibile și cerințele pieței muncii.

Un alt factor care afectează ocuparea este nivelul de educație al populației cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani, care este mai scăzut decât în alte state membre UE, se mai arată în raport.

În 2022, doar 17,1% din populație avea o calificare de învățământ terțiar, comparativ cu 30,2% în UE.

În același an, sectoarele cu cele mai mari deficite de forță de muncă în termeni absoluți au fost industria prelucrătoare, transporturile și TIC.

Previziunile Cedefop pentru 2023 privind competențele în România indică faptul că deficitul de forță de muncă cu competențele necesare va continua să crească până în 2035.

Decalajele de gen pe piața muncii

Deși situația de pe piața forței de muncă s-a îmbunătățit, rămân câteva provocări semnificative.  România a făcut progrese pentru reducerea inegalităților între femei și bărbați pe piața muncii, însă decalajul salarial rămâne mare, de 21,6% în anul 2023, potrivit analizei ”Equal Pay Gender”.

Provocările pe care femeile le întâmpină pe piața muncii sunt evidente și sunt subliniate de datele oficiale la nivel european. Pe lângă competiția obișnuită din cadrul pieței muncii, femeile se confruntă și cu provocări specifice determinate de gen. În 2022, diferența de gen în Uniunea Europeană a fost de 10,7 puncte procentuale, înregistrând o ușoară scădere față de 2021. În România, cele mai mari decalaje de gen pe piața muncii se observă în nord-est, est și sud-est. În aceste regiuni, rata de ocupare în rândul femeilor este cea mai scăzută.

Raportul recent publicat de Eurostat indică diferențe semnificative între ratele de ocupare a bărbaților și femeilor cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani, la nivel european. În țările puternic dezvoltate, se observă o apropiere de ideea de egalitate de gen pe piața muncii, însă în țările mai slab dezvoltate, există un decalaj îngrijorător.

Printre motivele care duc la disparități de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă se numără responsabilitățile de îngrijire neplătite ale femeilor, discriminarea în procesul de recrutare și deficitul de femei în poziții de conducere, descurajările fiscale și segregarea ocupațională. În 2019, Uniunea Europeană și-a propus să reducă la jumătate decalajul de gen până în 2030, la 5,8 puncte procentuale.

Potrivit statisticilor oficiale, doar două regiuni ale Uniunii Europene au înregistrat o rată de ocupare mai mare în rândul femeilor în 2022: Regiunea Capitală a Lituaniei și Finlanda de Sud în Finlanda. În contrast, au existat 20 de regiuni în care diferența de angajare între femei și bărbați a fost de cel puțin 20 de puncte procentuale în 2022. Jumătate dintre acestea au fost în Grecia, în timp ce restul au fost concentrate în Italia (7 regiuni) și România (3 regiuni).

În România, cele mai mari decalaje de gen pe piața muncii se înregistrează în nord-est, est și sud-est. În aceste regiuni, diferența în ceea ce privește rata de ocupare între femei și bărbați este cea mai mare, în favoarea bărbaților: 21 puncte procentuale în nord-est, 25,2 puncte procentuale în sud-est și 26,6 puncte procentuale în sudul Munteniei. În regiunile Moldovei, Dobrogei și Munteniei, accesul femeilor pe piața muncii este mai dificil. În restul țării, decalajul de gen se încadrează sub 20 de puncte procentuale. Nord-vestul țării stă cel mai bine la acest capitol, unde diferența este de 16 puncte procentuale, iar decalajul este redus și în centrul țării.

România și-ar putea crește rata de ocupare dacă ar reuși să activeze grupurile cu prezență redusă pe piața muncii

Deși situația de pe piața forței de muncă s-a îmbunătățit, persistă provocări semnificative. Îmbunătățirea rezultatelor pentru aceste grupuri subreprezentate ar contribui semnificativ la atingerea obiectivului național de ocupare a forței de muncă de 74,7% până în 2030, conform raportului.

Documentul subliniază nevoia de politici sociale care să activeze aceste segmente de populație:

  • Șomajul în rândul tinerilor este ridicat (21,8% în 2023, comparativ cu 14,5% în UE). O situație similară se înregistrează în rândul tinerilor care nu sunt nici angajați, nici înscriși în programe de educație sau formare profesională (tinerii NEET), care reprezentau 19,3% în 2023, față de 11,2% în UE. Această rată NEET de 19,3% în România include 5,6% șomeri și 14,2% persoane inactive (comparativ cu 4,3% și, respectiv, 7,4% în UE).
  • Rata de ocupare a femeilor era de 59,1% în 2023 (comparativ cu media UE de 70,2%). Decalajul de ocupare între sexe este cel mai mare din UE, cu 19,1 puncte procentuale în 2023, față de 10,3 puncte procentuale în UE.
  • Rata de ocupare a persoanelor slab calificate este foarte scăzută – 44,9% în 2022, comparativ cu 57,2% în UE –, semnificativ sub nivelul persoanelor cu educație terțiară (89,5%). Cei cu cele mai reduse calificări se confruntă cu dificultăți crescânde în găsirea unui loc de muncă, afectând competitivitatea, echitatea și convergența socială.
  • Participarea persoanelor de etnie romă pe piața forței de muncă este extrem de scăzută – 41% în 2021 – și continuă să se deterioreze.
  • Documentul subliniază și participarea redusă a adulților (25-64 ani) la învățare continuă, care s-a situat la 19,1% în 2022. Deși acest procent este cu 13,3 puncte procentuale mai mare decât în 2016, rămâne mult sub media UE de 39,5%.

Activarea acestor grupuri prin politici adecvate ar putea ajuta România să atingă obiectivul național de ocupare a forței de muncă și să îmbunătățească inclusivitatea și competitivitatea pe piața muncii.

Participarea adulților la activitățile de învățare este extrem de inegală, arată analiza. În 2022, persoanele care nu au finalizat studiile liceale sau de formare profesională au fost de 10 ori mai puțin probabil să participe la învățare comparativ cu cele care au studii superioare (3,9% față de 41,2%).

Decalajele de ocupare dintre regiuni – Provocările regiunii Nord-Est

Disparitățile în rata de ocupare a forței de muncă între diferitele regiuni ale României sunt considerabile, reflectând dezechilibre economice și sociale profunde. În 2022, diferența dintre regiunea cu cea mai ridicată rată de ocupare (București – Ilfov, 79,9%) și cea cu cea mai scăzută rată de ocupare (Sud-Vest Oltenia, 61,8%) era de 18,1 puncte procentuale. Aceste decalaje subliniază provocările majore cu care se confruntă anumite regiuni în ceea ce privește dezvoltarea economică și integrarea pe piața muncii.

Ocuparea forței de muncă în regiunile dezvoltate

Regiunile București-Ilfov și Centru au înregistrat îmbunătățiri semnificative în ratele de ocupare a forței de muncă în ultimii ani. Aceste progrese au fost alimentate în mare parte de investițiile străine, care au stimulat creșterea economică și au creat numeroase locuri de muncă. București-Ilfov, fiind centrul economic și administrativ al țării, beneficiază de o infrastructură dezvoltată, acces facil la piețele internaționale și un nivel ridicat de calificare a forței de muncă. Regiunea Centru a reușit, de asemenea, să atragă investiții datorită poziției sale geografice favorabile și a dezvoltării industriei de prelucrare și a sectorului IT.

Provocările regiunii Nord-Est

În contrast, regiunea Nord-Est se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. În 2022, rata de ocupare a fost de doar 69,4%, evidențiind dificultățile economice persistente. Nord-Est este una dintre cele mai sărace regiuni din România și din Uniunea Europeană, caracterizată printr-o infrastructură deficitară, investiții reduse și o rată ridicată a emigrației.

Factori determinanți ai decalajelor

Infrastructura deficitară: Regiunea Nord-Est suferă de o infrastructură de transport și logistică insuficient dezvoltată, care descurajează investițiile și îngreunează accesul la piețele de desfacere. Drumurile și rețelele de transport inadecvate limitează mobilitatea forței de muncă și a bunurilor, afectând negativ activitatea economică.

Emigrația: Nord-Estul României a înregistrat o emigrație semnificativă în ultimele decenii, multe persoane tinere și qualificate părăsind regiunea în căutarea unor oportunități mai bune în alte părți ale țării sau în străinătate. Această migrație a dus la o scădere a forței de muncă disponibile și a contribuit la slăbirea economiei locale.

Lipsa investițiilor: Investițiile străine și interne sunt mult mai rare în Nord-Est comparativ cu alte regiuni ale țării. Investitorii evită adesea zona din cauza infrastructurii precare și a percepției unei forțe de muncă mai puțin calificate. Această lipsă de investiții duce la o stagnare economică și la puține oportunități de angajare.

Educație și formare profesională: Sistemul de educație și formare profesională din regiune nu reușește să producă suficiente persoane calificate pentru a satisface cerințele pieței muncii. Rata scăzută de participare la învățare continuă și la programele de formare profesională contribuie la menținerea unui nivel scăzut de competențe în rândul populației adulte.

Abordarea decalajelor regionale în ocuparea forței de muncă necesită politici publice bine direcționate și investiții strategice în infrastructură, educație și formare profesională. Îmbunătățirea accesului la oportunități economice în regiunile mai puțin dezvoltate, precum Nord-Est, este esențială pentru asigurarea unei dezvoltări economice echitabile și sustenabile în întreaga țară. Numai prin reducerea acestor disparități regionale România poate spera să atingă obiectivele naționale de ocupare a forței de muncă și să îmbunătățească calitatea vieții pentru toți cetățenii săi.

Pe piața muncii din România, deși s-au înregistrat îmbunătățiri semnificative, rata de ocupare a forței de muncă rămâne redusă, cu precădere pentru anumite categorii vulnerabile precum femeile, persoanele cu dizabilități, tinerii, persoanele slab calificate și romii. Mai mult, riscul de sărăcie asociat locului de muncă este semnificativ. În ciuda unor progrese, rata șomajului pe termen lung depășește ușor media UE, dar ponderea șomajului de lungă durată a cunoscut o îmbunătățire. De asemenea, se observă deficite de competențe, iar capacitatea instituțiilor publice de ocupare a forței de muncă și eficacitatea politicilor active pe piața muncii sunt limitate.

Cu toate acestea, România are oportunitatea de a continua eforturile în diferite domenii, inclusiv sănătatea, îngrijirea pe termen lung, educația, serviciile sociale și serviciile de ocupare a forței de muncă. Prin asigurarea accesului echitabil la aceste resurse, țara poate contribui la maximizarea potențialului fiecărei persoane și la promovarea unei societăți mai juste și mai incluzive.


Citește articolul integral pe Moldova Invest


Continue Reading
You may also like...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

More in National

PROFIL DE CANDIDAT

Revista economică “Moldova Invest” – ediția de primăvară 2024

- citeste versiunea e-paper -


Economic magazine “Moldova Invest” – spring 2024 edition

- citeste versiunea e-paper -

Advertisement

Forumul Economic Regional Moldova – Vatra Dornei, 2024

Trending

Advertisement

Echipa News Moldova

To Top