Cum a devenit România nod strategic pentru capitalul și industria Turciei în UE

Întâlnirea de joi de la Palatul Victoria dintre premierul Ilie Bolojan și ministrul afacerilor interne al Republicii Turcia, Ali Yerlikaya, nu este un episod izolat, ci face parte dintr-o secvență diplomatică atent calibrată, care indică o consolidare accelerată a relațiilor româno-turce pe mai multe niveluri: securitate, industrie de apărare, comerț și investiții strategice

Cu doar două zile înainte, ministrul Apărării, Radu Miruță, s-a întâlnit cu ambasadorul Turciei la București, Özgür Kıvanç Altan, pentru discuții privind cooperarea militară și perspectivele extinderii acesteia. Succesiunea rapidă a acestor contacte la nivel înalt sugerează că Bucureștiul și Ankara se află într-un moment de recalibrare strategică, determinată atât de contextul geopolitic regional, cât și de interesele economice convergente.

Turcia, pilon regional de securitate și actor indispensabil la Marea Neagră

Din perspectivă geopolitică, Turcia este un actor-cheie pe flancul estic al NATO. Controlul asupra Strâmtorilor Bosfor și Dardanele, poziția sa geografică între Europa, Orientul Mijlociu și Caucaz, precum și dezvoltarea accelerată a industriei proprii de apărare îi conferă Ankarei o influență regională greu de ignorat.

Pentru România, miza este clară:

• stabilizarea arhitecturii de securitate la Marea Neagră, într-un context marcat de războiul din Ucraina și de militarizarea accelerată a regiunii;
• ancorarea Turciei într-un parteneriat solid cu statele UE și NATO din regiune, prin interdependențe economice și industriale.

În acest cadru, dialogul politic este dublat de o colaborare practică, cu rezultate concrete, în special în domeniul apărării.

Industria de apărare: de la import de tehnică militară la producție locală

Cooperarea militară româno-turcă a depășit faza achizițiilor punctuale și a intrat într-o etapă de industrializare și transfer tehnologic.

Cel mai relevant exemplu este contractul semnat cu Otokar pentru furnizarea a 1.059 vehicule blindate 4×4 COBRA II. Proiectul este structurat astfel încât:

• primele 278 de vehicule sunt produse în Turcia;
• restul de 781 sunt fabricate în România, printr-un joint venture cu Automecanica Mediaș.

Această abordare transformă România din simplu client într-un actor industrial, cu capacități de producție, mentenanță și integrare în lanțurile de furnizori ai industriei de apărare.

În paralel, companii turcești precum Karel, Havelsan și Turkish Aerospace Industries sunt implicate în modernizarea sistemelor de supraveghere maritimă și în proiecte de securitate cu componentă tehnologică avansată.

Comerțul bilateral: creștere susținută, dezechilibru structural

Din punct de vedere economic, relația România–Turcia este una dintre cele mai dinamice din afara Uniunii Europene.

Turcia este:

• principalul partener comercial extracomunitar al României;
• a 11-a piață de desfacere pentru exporturile turcești la nivel global.

În 2024, volumul schimburilor comerciale a ajuns la 7,8 miliarde de dolari, în creștere cu peste 12% față de anul anterior. Importurile României din Turcia s-au dublat în intervalul 2018–2024, în timp ce exporturile românești s-au situat la aproximativ 4 miliarde de dolari.

Balanța comercială este net favorabilă Turciei, iar acest dezechilibru nu este conjunctural, ci structural, fiind alimentat de:

1. integrarea companiilor turcești din România în lanțurile de aprovizionare ale firmelor-mamă;
2. rolul României ca hub logistic pentru reexport către alte state membre UE;
3. politicile active de sprijinire a exporturilor promovate de guvernul de la Ankara după 2018.

Investițiile turcești: România, hub regional pentru capitalul din Anatolia

Investițiile străine directe reprezintă componenta cea mai relevantă a ofensivei economice turcești.

Potrivit BNR, stocul ISD din Turcia a ajuns la 2,5 miliarde euro în 2024, în creștere cu peste 34% într-un singur an. Comparativ cu 2019, nivelul investițiilor s-a dublat, Turcia urcând rapid în clasamentul investitorilor străini în România.

Estimările neoficiale, care includ și investițiile indirecte realizate prin structuri din alte jurisdicții, indică un volum total de peste 4 miliarde euro.

Există peste 19.200 de companii cu capital turc active în România, cu o prezență puternică în sectoare producătoare, logistice și de servicii.

Grupul Koç și marile conglomerate: coloana vertebrală a prezenței turcești

Cel mai mare conglomerat industrial din Turcia, Grupul Koç, joacă un rol central în această relație:

• Ford Otosan Craiova – unul dintre cei mai mari exportatori ai României;
• Arctic/Beko – hub regional pentru producția de electrocasnice;
• Otokar – vehicule militare și comerciale;
• KoçZer România – bază europeană pentru achiziții și optimizarea lanțurilor logistice.

Alături de Koç, alte grupuri importante precum Kastamonu Entegre, Erdemir, Martur, Beyçelik sau Şişecam au integrat România în rețelele lor industriale europene.

Infrastructură: companiile turcești domină marile șantiere

Sectorul construcțiilor și infrastructurii este, poate, cel mai vizibil teren al expansiunii turcești.

Companii precum Makyol, Nurol, Gülermak și Alsim Alarko sunt implicate în:

• autostrăzile A3, A7, A8 și A13;
• Tunelul Meseș, cel mai lung tunel rutier din România;
• proiecte majore de metrou în București și Cluj-Napoca.

Makyol gestionează un portofoliu de peste 3 miliarde euro, devenind cea mai mare companie străină de construcții din România, într-un context în care firmele chineze au fost excluse treptat din licitațiile publice.

Retail, finanțe și e-commerce: de la mall-uri la platforme digitale

Capitalul turc este prezent și în:

• servicii bancare (Garanti BBVA, Credit Europe Bank);
• retail și fashion (LC Waikiki, Koton, Penti);
• media (Kanal D);
• sănătate privată (Memorial).

Un caz aparte îl reprezintă Trendyol, platforma de e-commerce susținută de Alibaba, care a transformat România în cea mai mare piață din Europa Centrală și de Est, cu peste 1,3 milioane de utilizatori activi și un centru logistic major în județul Ilfov.

Concluzie: oportunitate strategică sau dependență economică?

Relația România–Turcia a evoluat într-un ritm accelerat de la un parteneriat pragmatic la unul structural, bazat pe securitate, investiții și integrare industrială.

Pentru România, beneficiile sunt evidente: capital, locuri de muncă, infrastructură și transfer de tehnologie. Riscul major rămâne î…

…
Citește articolul integral pe Moldova Invest