Prețul energiei în România: Între modelul european și realitățile interne

În 2024, prețurile energiei electrice în România s-au situat la un nivel intermediar în raport cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, reflectând atât influențele pieței europene, cât și particularitățile mecanismului național de formare a prețurilor. Analiza comparativă evidențiază diferențele semnificative dintre costurile suportate de gospodării și consumatorii industriali, într-un context marcat de volatilitate și tranziție energetică

Prețuri pentru gospodării în Uniunea Europeană

În decembrie 2024, prețul mediu al energiei electrice pentru gospodării în România era de 0,19 €/kWh. Comparativ, în aceeași perioadă, în alte state membre ale UE, prețurile erau:

• Germania: 0,40 €/kWh
• Irlanda: 0,37 €/kWh
• Danemarca: 0,37 €/kWh
• Belgia: 0,34 €/kWh
• Italia: 0,33 €/kWh
• Cipru: 0,32 €/kWh
• Țările de Jos: 0,27 €/kWh
• Finlanda: 0,25 €/kWh
• Letonia: 0,25 €/kWh
• Suedia: 0,24 €/kWh
• Spania: 0,24 €/kWh
• Lituania: 0,23 €/kWh
• Grecia: 0,22 €/kWh
• Slovacia: 0,18 €/kWh
• Ungaria: 0,11 €/kWh

Astfel, România se situează în partea superioară a spectrului de prețuri din UE, dar cu mult sub nivelurile din Germania, Irlanda și Danemarca.

Prețuri pentru consumatori industriali în Uniunea Europeană

Pentru consumatorii industriali de dimensiuni medii, prețul energiei electrice în România în decembrie 2024 era de 0,14 €/kWh. În comparație, în alte state membre ale UE, prețurile erau:

• Irlanda: 0,25 €/kWh
• Croația: 0,22 €/kWh
• Ungaria: 0,21 €/kWh
• Luxemburg: 0,20 €/kWh
• Austria: 0,20 €/kWh
• Cipru: 0,18 €/kWh
• Cehia: 0,17 €/kWh
• Lituania: 0,17 €/kWh
• Slovenia: 0,16 €/kWh
• Slovacia: 0,16 €/kWh
• Franța: 0,16 €/kWh
• Letonia: 0,15 €/kWh
• Italia: 0,15 €/kWh
• Țările de Jos: 0,15 €/kWh
• România: 0,14 €/kWh
• Malta: 0,14 €/kWh
• Belgia: 0,14 €/kWh
• Grecia: 0,13 €/kWh
• Estonia: 0,13 €/kWh
• Polonia: 0,13 €/kWh
• Spania: 0,12 €/kWh
• Portugalia: 0,11 €/kWh
• Bulgaria: 0,11 €/kWh
• Danemarca: 0,10 €/kWh
• Suedia: 0,09 €/kWh
• Finlanda: 0,09 €/kWh

România se află în partea inferioară a spectrului de prețuri pentru consumatorii industriali, fiind mai competitivă decât multe alte state membre ale UE.

Evoluția prețurilor în 2024

În 2024, prețurile energiei electrice în România au variat semnificativ pe parcursul anului:

• Ianuarie: 0,0876 €/kWh
• Februarie: 0,0698 €/kWh
• Martie: 0,0635 €/kWh
• Aprilie: 0,0600 €/kWh (minim anual)
• Mai: 0,0817 €/kWh
• Iunie: 0,0978 €/kWh
• Iulie: 0,1451 €/kWh (maxim anual)
• August: 0,1269 €/kWh
• Septembrie: 0,1345 €/kWhk

Prețul mediu anual a fost de 0,0963 €/kWh.

Prețuri medii la energie electrică pentru gospodării în 2024 la nivel global

• Țări cu prețuri ridicate: Germania, Italia și Marea Britanie se confruntă cu prețuri ridicate la energia electrică, influențate de dependența de importuri, infrastructura energetică și politicile fiscale.
• Țări cu prețuri scăzute: Ungaria, China, India și Iran beneficiază de prețuri scăzute datorită subvențiilor guvernamentale, resurselor interne și mixului energetic favorabil.
• România: Se situează într-o zonă intermediară, cu prețuri competitive în regiune, dar cu potențial de îmbunătățire prin investiții în surse regenerabile și eficiență energetică.

Mecanismul de formare al prețurilor în România și alte state din Uniunea Europeană

România utilizează un mecanism de achiziție centralizată a energiei, introdus în 2022, care reglementează prețurile pentru gospodării, IMM-uri

Mecanismul de formare a prețului energiei electrice în România este fundamentat pe funcționarea unei piețe concurențiale, în care prețul este stabilit în principal prin mecanismul pieței pentru ziua următoare. Această piață este gestionată de OPCOM, operatorul pieței de energie electrică, și este reglementată de ANRE, autoritatea națională din domeniu. Procesul prin care se formează prețul implică licitații zilnice, în care producătorii și furnizorii participă anonimi, depunând oferte pentru ziua următoare. Prețul care rezultă din această licitație este determinat de cel mai scump megawatt-oră necesar pentru a satisface cererea totală. Astfel, toate tranzacțiile sunt efectuate la acest preț unic, indiferent de oferta inițială a fiecărui producător, un sistem cunoscut sub denumirea de „preț marginal” sau „pay-as-clear”.

Piața include și alte segmente, cum ar fi piața intrazilnică, utilizată pentru ajustări de ultim moment, piața de echilibrare, care are rolul de a asigura stabilitatea rețelei în timp real, precum și contractele bilaterale, încheiate direct între participanți, de regulă pe termen mai lung.

Formarea prețului este influențată de o serie de factori interni și externi. Dintre aceștia, se remarcă costurile combustibililor fosili, precum gazul natural sau cărbunele, disponibilitatea surselor regenerabile în funcție de condițiile meteorologice, nivelul cererii interne, precum și gradul de interconectare cu sistemele energetice ale țărilor vecine. Evenimentele internaționale, cum ar fi crizele geopolitice sau dezechilibrele regionale în aprovizionare, pot de asemenea genera fluctuații semnificative în prețuri.

Comparativ cu alte state membre ale Uniunii Europene, România are o piață similar structurată, dar prezintă unele particularități.

În Germania, piața este una foarte lichidă și extrem de influențată de producția de energie regenerabilă, în special eoliană și solară. Aici se aplică același model de stabilire a prețului marginal, dar caracterul intermitent al regenerabilelor duce la o variabilitate ridicată a prețurilor de la o oră la alta. În Franța, piața de energie este parțial reglementată, având un aport semnificativ de energie nucleară. O parte importantă din energia produsă de compania de stat EDF este vândută furnizorilor concurenți la un preț reglementat, prin mecanismul ARENH. Astfel, prețurile sunt adesea mai stabile, dar pot fi afectate atunci când reactoarele nucleare intră în revizie sau întâmpină probleme tehnice.

În Spania și Portugalia, care împart o piață comună cunoscută sub numele de MIBEL, funcționează de asemenea o piață bazată pe preț marginal. Totuși, în contextul crizei energetice din 2022, cele două țări au introdus o măsură excepțională prin care au plafonat temporar prețul gazelor naturale utilizate în producția de energie electrică, pentru a reduce impactul asupra consumatorilor. Această măsură a fost acceptată de Comisia Europeană ca o derogare temporară de la regulile generale ale pieței interne.

România urmează modelul european de liberalizare a pieței de energie electrică, bazat pe competiție și stabilirea prețurilor prin licitații zilnice. Cu toate acestea, caracteristicile surselor de producție, gradul de interconectare și politicile naționale fac ca fiecare țară din Uniunea Europeană să aibă nuanțe specifice în modul în care prețul energiei se formează și este gestionat. România se află într-o poziție intermediară între piețele foarte dinamice și liberalizate, cum este Germania, și cele cu un nivel mai mare de reglementare sau intervenție de stat, cum este cazul Franței sau al pieței iberice.

Implicațiile mecanismului actual de formare a prețului energiei electrice în România se resimt diferit pentru consumatorii casnici și pentru cei industriali, dar în ambele cazuri există o legătură directă între volatilitatea pieței și facturile finale.

Pentru consumatorii casnici, liberalizarea pieței, începută efectiv din 2021, a însemnat ieșirea dintr-un regim cu prețuri reglementate și trecerea la tarife stabilite de furnizori pe baza condițiilor de pe piață. În perioade de stabilitate, acest model poate aduce beneficii prin stimularea concurenței și apariția unor oferte mai avantajoase. Totuși, în perioade de criză – cum a fost cea energetică din 2022, determinată de creșterea prețurilor la gaze naturale și întreruperea parțială a importurilor din est – consumatorii au fost expuși unor scumpiri bruște și considerabile. Statul român a intervenit atunci prin măsuri de plafonare și compensare a facturilor, ceea ce a atenuat impactul direct asupra populației, dar a transferat presiunea asupra bugetului public.

În cazul consumatorilor industriali, în special cei mari consumatori de energie (cum ar fi industria metalurgică, chimică sau producția de ciment), prețurile de pe piața angro au un impact direct asupra costurilor de producție. Aceștia sunt mai puțin protejați de intervențiile statului și, de regulă, negociază contracte pe termen lung, în încercarea de a-și securiza aprovizionarea la prețuri mai stabile. Totuși, în momente de dezechilibru pe piață, când prețurile PZU cresc abrupt, inclusiv aceste contracte pot deveni mai scumpe sau dificil de respectat. În plus, volatilitatea pieței poate reduce competitivitatea internațională a unor sectoare economice, ceea ce obligă la regândirea strategiilor energetice și la investiții în eficiență sau în producția proprie de energie (de exemplu, prin panouri fotovoltaice).

Pe termen lung, mecanismul actual încurajează investițiile în surse de energie regenerabilă și în flexibilitate (precum stocarea energiei sau managementul consumului), întrucât acestea pot reduce dependența de combustibili volatili și de piețele externe. Însă, până când aceste soluții vor fi implementate pe scară largă, rămâne necesară o atenție constantă din partea autorităților pentru a echilibra interesele producătorilor, ale furnizorilor și ale consumatorilor, astfel încât liberalizarea pieței să nu se transforme într-o vulnerabilitate socială.

Pentru a atenua efectele negative ale mecanismului actual de formare a prețului energiei și pentru a consolida reziliența pieței din România, pot fi propuse mai multe direcții de politică energetică, care să combine intervenții pe termen scurt cu reforme structurale pe termen mediu și lung:

• În primul rând, este necesară o reformă a cadrului de protecție a consumatorilor vulnerabili. În locul plafonărilor generalizate, care distorsionează piața și creează costuri bugetare masive, ar trebui introdus un sistem bine țintit de sprijin pentru gospodăriile cu venituri reduse. Acesta poate lua forma unor vouchere energetice sau a unor compensații directe, calculate în funcție de venitul pe membru de familie și de consumul real. În paralel, trebuie susținută și eficiența energetică în rândul acestor gospodării, prin programe de izolare termică, înlocuire a electrocasnicelor ineficiente și, acolo unde este posibil, instalarea de soluții de autoconsum, cum ar fi panourile solare.
• În al doilea rând, pentru consumatorii industriali, statul ar putea încuraja formarea de parteneriate directe între producători și marii consumatori, prin contracte de tip PPA (power purchase agreements), care oferă stabilitate pe termen lung. În plus, ar putea fi dezvoltate scheme de sprijin pentru investiții în eficiență energetică, dar și în capacități proprii de producere a energiei, astfel încât industria să devină mai puțin expusă volatilității pieței angro.
• Pe termen mediu și lung, România are nevoie de o strategie clară de diversificare a mixului energetic și de investiții accelerate în capacități noi de producție, în special din surse regenerabile. Aceasta presupune nu doar construirea de centrale eoliene sau fotovoltaice, ci și modernizarea infrastructurii de transport și distribuție a energiei, pentru a permite integrarea surselor distr

…
Citește articolul integral pe Moldova Invest