National
Reforma administrației locale, între lege și realitate: doar câteva comune și orașe mici funcționează corespunzător
România se confruntă cu o discrepanță structurală majoră între arhitectura administrativ-teritorială stabilită prin lege și realitățile demografice, financiare și funcționale ale localităților.
O analiză recentă a Curții de Conturi, dedicată performanței comunelor și orașelor mici, arată că în 2023 doar 151 de comune din cele 2.862 și numai 5 orașe din 216 respectau integral indicatorii minimali prevăzuți de legislație pentru rangul administrativ deținut.
Publicat sub titlul „Comunele și orașele mici din România, în căutarea unui nou model de organizare”, raportul dezvăluie o realitate: criteriile de constituire a localităților, impuse în urmă cu peste două decenii de Legea nr. 351/2001, sunt îndeplinite doar parțial, iar tendințele demografice accelerat negative fac și mai profundă ruptura între norme și situația din teren.
Indicatorii minimali: niciunul nu mai este bifat integral
Analiza demonstrează că:
Niciunul dintre cei opt indicatori stabiliți pentru comune nu este respectat în proporție de 100%.
Orașele mici îndeplinesc integral doar 2 dintre cei 17 indicatori prevăzuți în lege.
Din totalul domeniilor obligatorii evaluate (12 pentru orașele mici și 9 pentru comune), singura dotare minimă prezentă în toate localitățile este existența unui lăcaș de cult. În schimb, infrastructura educațională este deficitară:
orașele sub 3.000 de locuitori nu dispun de creșe,
doar 60% dintre ele au licee,
16% dintre comunele foarte mici (sub 1.500 de locuitori) nu au școli gimnaziale.
Criteriul demografic: între depopulare rurală și „explozia” comunelor periurbane
Diferențele demografice sunt semnificative și determină o parte importantă a dezechilibrelor administrative:
119 orașe (55% din total) nu ating pragul minim legal de 10.000 de locuitori.
432 de comune (15%) sunt sub nivelul minim de 1.500 locuitori.
Situația paradoxală este accentuată de expansiunea localităților periurbane, alimentată de migrația rezidențială:
Florești (Cluj) este cea mai mare comună din România, depășind, ca populație, cel mai mare oraș mic.
Voluntari (Ilfov), oraș-satelit al Bucureștiului, este cel mai mare oraș nemunicipiu, cu peste 46.000 locuitori.
La polul opus, comuna Bătrâna are doar 113 locuitori.
Cel mai mic oraș din țară însumează doar 1.569 de locuitori.
Evoluția statutelor administrativ-teritoriale: extinderea rețelei de orașe, nu consolidarea acesteia
După 1990, România a cunoscut o dezvoltare accentuată a numărului de UAT-uri:
339 noi localități au fost înființate în primele 15 ani post-revoluționari:
47 de municipii,
59 de orașe,
233 de comune.
Procesul nu s-a oprit nici în ultimii ani, deși demografii semnalează constant declinul populației din mediul rural și urban mic. Guvernul a susținut înființarea a 13 orașe noi în zone rurale lipsite de un centru urban în proximitate, cu argumentul dezvoltării unor poli de servicii intercomunale. Raportul Curții de Conturi arată însă că schimbarea statutului nu a generat efectele economice și sociale anticipate.
În schimb, reversul — revenirea orașelor la rangul de comună — este aproape imposibil procedural. Doar orașul Băneasa (Constanța) a reușit această tranziție, în 2019.
Performanță financiară în scădere accentuată: localitățile mici, tot mai dependente de bugetul de stat
Situația financiară confirmă vulnerabilitatea administrativă:
Doar 31% dintre comune își puteau acoperi cheltuielile de personal din venituri proprii în 2023, față de 52% în 2022.
În cazul orașelor mici, procentul a scăzut la 76%, de la 85% cu un an înainte.
Dacă se includ și cheltuielile cu bunuri și servicii, doar 8% dintre comune și doar 24% dintre orașele mici își pot susține funcționarea fără transferuri suplimentare.
Curtea de Conturi explică situația prin:
scăderea populației și restrângerea bazei fiscale,
mecanismele de alocare a resurselor,
costurile fixe ridicate pentru UAT-urile foarte mici.
Localitățile sub 3.000 de locuitori au atât venituri, cât și cheltuieli per capita mai mari, ceea ce le transformă în structuri fragile și dependente de intervenția bugetară anuală. Reglementările care aduc excepții și corecții bugetare pentru echilibrare rezolvă problemele pe termen scurt, dar afectează autonomia financiară pe termen lung.
Limitările evaluării: lege cu indicatori neacoperiți de statistică
Raportul subliniază și dificultatea evaluării integrale. O parte dintre indicatorii prevăzuți de Legea 351/2001 nu sunt monitorizați sau nu sunt publicați de Institutul Național de Statistică. Astfel, din cei 8 indicatori ai comunelor au putut fi analizați doar 3, iar din cei 17 indicatori ai orașelor, doar 13.
Concluzii: presiunea pentru reorganizare este evidentă, dar blocajele sunt sistemice
Raportul Curții de Conturi confirmă că actuala arhitectură a localităților mici nu mai corespunde realităților economice și demografice. Depopularea rurală, expansiunea comunelor periurbane, presiunea financiară și incapacitatea de a respecta indicatorii de dotare și funcționare arată necesitatea unei reorganizări teritoriale.
Deși Guvernul are posibilitatea de a susține comasarea voluntară a comunelor, procesul este blocat de rezistența autorităților locale, dependența de transferurile bugetare și costurile politice ale reformei. În lipsa unor măsuri structurale, discrepanța dintre lege și realitate va continua să afecteze eficiența administrativă și capacitatea de dezvoltare a comunităților locale.
The post Reforma administrației locale, între lege și realitate: doar câteva comune și orașe mici funcționează corespunzător appeared first on MOLDOVA INVEST.
