National
România a înregistrat cel mai mare export de energie din ultimii ani. Paradoxul prin care nu ne acoperim consumul
Mai mulți factori interconectați au condus ca ieri, 23 martie, în jurul prânzului, România să înregistreze cel mai mare export net instantaneu de energie electrică din ultimii ani. La ora 12:43, exportul a atins 2.833 MW, reprezentând peste 35% din producția totală de 7.651 MW și 60% din consumul intern, care era de doar 4.817 MW.
Ce anume a determinat această „performanță” ieri? În primul rând, un consum intern extrem de redus – sub 5.000 MW –, deoarece, fiind weekend, vremea s-a încălzit, iar instalațiile de încălzire și sistemele centralizate de termoficare s-au oprit în mare parte.
În al doilea rând, condițiile meteo au fost favorabile: vânt puternic și soare. Cele 2.600 MW generate în eolian s-au combinat cu peste 750 MW din solar, ajungând la o producție regenerabilă de aproape 3.400 MW, adică aproximativ 45% din total. Aceste surse, cele mai ieftine de energie, sunt susținute prin sistemul certificatelor „verzi” plătit de consumatorii români. În contextul unui consum intern atât de scăzut, surplusul de energie ieftină a fost exportat masiv către vecini, determinând prețuri aproape nule, de circa 0 lei/MWh, datorită efectului de prăbușire a pieței.
Se ridică întrebarea de ce nu consumăm intern această energie ieftină. În primul rând, pentru că alte surse, precum Nuclearelectrica, funcționează în bandă sau au contracte pe termen lung (termo, gaz, cărbune) ce nu pot fi suspendate pentru a face loc regenerabilelor. În al doilea rând, în lipsa unui consum intern suficient, energia produsă local, fiind ieftină, migrează către piețele cu cerere mai ridicată.
Totuși, situația de ieri reprezintă o excepție rară în peisajul energetic românesc. Astăzi, când vântul nu mai bate intens și cerul este înnorat, nu doar că exportul de energie a dispărut, dar România a devenit net importatoare, aducând peste 1.000 MW de energie de peste granițe.
Fluctuațiile majore din Sistemul Energetic Național, de la o zi la alta sau chiar pe intervale ale zilei, conduc la două concluzii:
- Consumul intern nu poate fi garantat exclusiv de surse interne în condiții de cer înnorat și vânt slab.
- Exportul se realizează la prețuri foarte mici, în timp ce importul se face la costuri ridicate, generând practic o „hemoragie” financiară din SEN românesc către țările vecine.
Această situație se datorează aportului redus al surselor clasice în mixul energetic. Termocentralele pe cărbune, lovite puternic de ecotaxe în ultimii ani, au fost în mare parte închise, iar cele rămase funcționează „la avarie”, din cauza dificultăților de a se integra pe piață, producând la prețuri necompetitive. Termocentralele funcționează la capacitate doar în perioadele de maximă nevoie, cum ar fi în timpul gerurilor, iar Nuclearelectrica operează continuu, reactoarele nucleare neputând fi pornite sau oprite în funcție de cerințele pieței.
Cea mai mare „dezamăgire” vine de la Hidroelectrica. De aproape un an, compania, care administrează cea mai mare capacitate instalată din țară – hidro
