International
Rusia și China, între parteneriat și prudență: miza conductei Power of Siberia-2
Pe 3 septembrie, la Beijing, directorul general al Gazprom, Alexei Miller, a anunțat semnarea unui „memorandum cu caracter juridic obligatoriu” pentru conducta de gaze naturale Power of Siberia-2 (PoS-2)
Deși acest pas ar putea fi interpretat ca o consolidare a cooperării între Moscova și Beijing, experții Atlantic Council recomandă prudență: partea chineză nu a confirmat oficial informația, iar termenii contractuali rămân necunoscuți.
Dacă proiectul s-ar materializa, ar putea reprezenta un simbol al aprofundării relațiilor economice și politice dintre Rusia și China, dar avansarea sa rapidă pare puțin probabilă, având în vedere diferențele de interes între cele două părți.
Extinderea Power of Siberia-1 și alte proiecte mai mici
În paralel, Miller a anunțat extinderea capacității primului gazoduct Power of Siberia (PoS-1) și a rutei din Extremul Orient cu 8 miliarde de metri cubi pe an. Aceste volume suplimentare, deși mai modeste decât cele 50 de miliarde de metri cubi estimate pentru PoS-2, ar putea completa exporturile rusești deja existente către China, atât prin conducte directe și proiecte LNG, cât și prin rutele indirecte din Asia Centrală.
Această strategie „Moneyball” – recrearea volumelor prin proiecte mai mici – ar putea reflecta realitatea pragmatismului economic între Moscova și Beijing, evitând riscurile unui megaproiect dificil de realizat.
De ce Rusia își dorește PoS-2
Pentru Moscova, PoS-2 reprezintă mai mult decât un proiect energetic. La trei ani și jumătate după începutul războiului din Ucraina, economia rusă a dovedit o reziliență surprinzătoare, însă un megaproiect de conductă ar putea diminua efectele provocărilor postbelice.
Fluxurile suplimentare de 50 de miliarde de metri cubi pe an ar putea remodela piețele globale de gaze, afecta exportatorii de GNL – inclusiv Statele Unite – și ar lega economic China și Rusia pe termen lung. În plus, chiar și anunțarea progreselor în negocierile PoS-2 conferă Gazprom o poziție mai puternică în eventualele discuții postbelice cu cumpărătorii europeni.
Motivele ezitării Chinei
Beijingul adoptă o atitudine precaută. Cererea de gaze naturale în China este concentrată în nord, pentru industrie și încălzire, nu pentru producția de energie electrică. Extinderea tehnologiilor alternative, precum pompele de căldură și bateriile pentru vehicule electrice, reduce dependența pe termen lung de gazul rusesc.
În plus, lipsa de claritate asupra termenilor contractuali și complexitatea finanțării unui proiect de 1.400 km și 50 bcm/an fac ca Beijingul să fie reticent. Experiența PoS-1 arată că Rusia a obținut condiții mai puțin avantajoase în trecut, iar pe fondul competiției globale din sectorul energetic și al alternativei GNL, riscurile sunt semnificative pentru partea rusă.
Impactul asupra factorilor de decizie din SUA și Europa
Anunțul PoS-2 trebuie interpretat cu precauție: mai degrabă un semnal al disperării Gazprom decât o certitudine privind construcția conductei. Totuși, proiectele mai mici, cum ar fi extinderea PoS-1 cu 8 bcm/an sau acordurile regionale semnate anterior, permit Rusiei să-și securizeze volume semnificative de export de gaze și petrol către China, menținând presiunea asupra piețelor globale și asupra rivalilor energetici occidentali.
Această strategie incrementală ar putea avea efecte cumulate semnificative, chiar dacă megaproiectul PoS-2 nu se realizează în viitorul apropiat.
Concluzie
Deși perspectiva unei conducte PoS-2 complet funcționale rămâne incertă, Moscova și Beijingul continuă să-și asigure avantajele economice prin proiecte mai mici, pragmatice, care, împreună, pot echivala cu un megaproiect. Pentru factorii de decizie din SUA și Europa, mesajul este clar: cooperarea energetică ruso-chineză evoluează, dar într-un mod gradual, calculat și atent, nu prin angajamente mari și rapide.
The post Rusia și China, între parteneriat și prudență: miza conductei Power of Siberia-2 appeared first on MOLDOVA INVEST.
